Vârsta preșcolară este definită ca fiind perioada ce include o experiență educațională remarcabilă și deosebită, fiind un proces dificil cu numeroase fețe și care necesită totodată și aptitudini de cunoaștere și de caracter, arătând astfel înclinația principală a unei ființe umane. Aceasta este perioada în care este foarte importantă impulsionarea potențialului creativ al celui mic, care nu este evidențiat prin distingerea și impulsionarea aptitudinilor, prin activarea informațiilor ascunse și prin afirmarea manifestațiilor cu ajutorul unui motiv lăuntric. Astfel este foarte important de precizat că specificul psihologic al vârstei preșcolarității determină anumite ipoteze care sprijină instruirea și motivarea potențialului creativ al copilului și anume: expresivitate, vitalitate, având continuu vibrație și o pasiune lăuntrică.
Vârsta preșcolară se remarcă printr-un nivel ridicat al potențialului creativ, însă acesta trebuie valorificat, în caz contrar vor avea loc pierderi destul de însemnate iar încercarea ulterioară privind recuperarea acestora de cele mai multe ori are rezultate minime. Cea mai importantă misiune a instituțiilor de învățământ este aceea de a dezvolta cât mai devreme creativitatea preșcolarilor, fapt care îi va ajuta mai târziu pe aceștia să își valorifice și amplifice potențialul creativ în sensul creării unor produse rar întâlnite.
La vârsta preșcolară formarea creativității constă într-un ansamblu coerent, bine organizat, care să cuprindă o multitudine de acțiuni educative. Cu ajutorul acestor acțiuni se dezvoltă foarte bine receptivitatea față de anumite probleme, spontaneitatea, inteligența, independența în gândire, dar și cel mai important, motivația de a fi creativ, capacitatea de a elabora și de a anticipa anumite lucruri. Datorită educației, potențialul creativ al copilului se poate transforma cu timpul într-o caracteristică a personalității care va aduce în prim plan noul, ineditul și valorile socio-culturale.
Creativitatea este cea care îi dă aripi imaginației și putere de a atinge imposibilul, de a contura și împlini visele, dă speranță în privirile celor mici și culoare vieții, alungă frica și neîncrederea, acestea fiind înlocuite de curaj și încredere în sine. Copilul repovestește ceea ce a citit, iar deseori desenează sau inventează anumite jocuri în care folosește informațiile învățate.
Procesul de creație nu poate fi izolat de personalitatea creativă. Numeroase studii au dus la obținerea unor rezultate remarcabile în ceea ce privește specificațiile personalității creative. Fiind analizată ca o componentă a personalității, creativitatea poate fi definită ca fiind combinația perfectă între aptitudinile generale și cele speciale la nivel supra-mediu și superior și aptitudinile predominant creative. Dar nu este destul să ai anumite abilități dacă acestea nu sunt puse în valoare cu ajutorul atitudinii și motivației pentru generarea și descoperirea noului dar cu valoare de originalitate. Actul creație, nu este legat numai de imaginație, de inteligență, de gândire, ci este determinat de întreaga personalitate, fiind implicate în actul creației atât procesele cognitive cât și afectiv-emoționale și desigur, trăsături specifice de personalitate.
Curiozitatea copilului și receptivitatea, imaginația bogată, înclinația sa bruscă către tot ceea ce este nou, interesul pentru fabulație, entuziasmul lui pentru a face ceva creativ trebuie încurajate și scoase în evidență prin diferite cerințe și activități potrivite care pot oferi o multitudine de lucruri pozitive privind impulsionarea și evoluția gradului de creativitate specific vârstei preșcolare. Foarte important este și climatul psihosocial sau atmosfera în care copilul face anumite activități, acesta reprezentând unul din cei mai importanți factori. Un climat care este definit prin receptivitate și libertate de creație și afirmare, prin aprecierea și recunoașterea pozitivă cât și prin stimularea și susținerea efortului creativ, are un rol foarte important în dezvoltarea creativității preșcolarilor.
Toate joculețele în cadrul cărora copiii trebuie să compună și apoi să prezinte într-un mod propriu, anumite evenimente sau personaje, reprezintă propriile povești ale copiilor și astfel aceștia ajung în ipostaza de a crea o narațiune, de a prezenta acțiunea într-o ordine cronologică, logică și de a învăța anumite mijloace de formulare specifice. La vârsta preșcolară, copiii trăiesc pe deplin toate peripețiile din povești, se regăsesc în anumite personaje, însă noi ca și adulți trebuie să îi încurajăm să își dea frâu liber imaginației, să îi lăsăm să viseze și să îi încurajăm să creeze.
Activitățile de povestire ale copiilor, fie făcute cu toți copiii din grupă sau cu grupuri mai mici, constituie o activitate ce îi încurajează pe copii să compună, acest lucru reprezentând rodul creativității celor mici, care necesită dezvoltat dar și motivat.
Ca o concluzie, consider că în grădinițe se poate aborda mai mult, tema privind creativitatea preșcolarilor, dacă însăși educatoarea se orientează către metode mai creative în organizarea și desfășurarea activităților. Astfel cu ajutorul poveștilor se dezvoltă partea intelectuală a copiilor, acestea contribuind și la formarea și dezvoltarea limbajului, ajutându-i să ajungă la o exprimare cursivă, corectă și expresivă, motivându-i pe copii să își prezinte propria poveste.
Publicat de:
Mardare Elena Cătălina
Profesor înv. preșcolar, la Școala Gimnazială Nr.1 Pușcași.