Pedagogia preșcolară consideră familiarizarea cu natura unul dintre mijloacele de dezvoltare armonioasă a personalității copilului. Cunoașterea lumii înconjurătoare de către copil începe cu percepția senzorială. De aceea pedagogia preșcolară acordă mai multă atenție problemei folosirii naturii în dezvoltarea senzorială a copiilor.
Bilanțul acestei munci este acumularea de către preșcolari a unor cunoștințe concrete despre diferite fenomene ale lumii înconjurătoare.
O condiție importantă este utilizarea metodelor de cunoaștere activă a naturii de către preșcolari: contactul directă cu natura în timpul plimbărilor, excursiilor, în cadrul diferitelor acțiuni de studiere a naturii. Rolul principal în toate acestea îi revine educatorului.
Pentru soluționarea cu succes a sarcinilor educației intelectuale o mare însemnătate are formarea la preșcolari a cunoștințelor despre diferite fenomene ale naturii.
Copilul prezintă interese, curiozități și necesități ce trebuie satisfăcute încă de timpuriu. În grădiniță, toate acestea reprezintă experiențe de învățare și se desfășoară în cadrul activităților didactice, împreună cu cei mici. Copiii primesc răspunsuri la întrebările lor explorând și punând în practică tentativele lor de a cunoaște noul.
Astfel, particularitățile de învățare ale preșcolarilor pot fi folosite în exploatarea potențialului formativ al materialelor de lucru sau elaborarea de predicții.
Noul Curriculum pentru învățământul preșcolar angrenează copiii, prin experiențele de învățare, în mai multe domenii experiențiale și în același timp asigură echilibrul prin abordarea fiecărui domeniu experiențial atât în relație cu celelalte, cât și cu curriculum-ul ca întreg.
Din această perspectivă domeniul științe - care presupune dobândirea de abilități și competențe asociate demersurilor de investigație științifică (observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, alternative, conceperea și realizarea de experimente) - relaționează și se armonizează cu domeniul psihomotor sau domeniul estetic și creativ.
Pentru a marca începutul activităților și pentru a capta atenția copiilor, formulările de genul: „Ce ați zice să fim azi cercetători?” conferă copiilor senzația că vor desfășura activități specifice adulților, ceea ce îi va încânta.
Îmbrăcarea unui halat, accesorizarea cu însemne, desfășurarea într-un cadru aparte (laborator) creează premisa psihologică favorabilă acceptării rolului de receptor de informații.
Întrebările incitante de genul: „Știi care este povestea acestei roci, acestui peștișor sau a frunzuliței?”, „Știi cum ajung picăturile de apă pe pământ?”, urmate de activitatea propriu zisă, desfășurată fie sub forma unei povestiri sau lecturi, fie cu nuanță de experiment, deschide calea dialogului, a întrebărilor de genul: „Oare de ce credeți că…?”, iar răspunsurile diverse favorizează o atmosferă de brainstorming, conturează limitele și polii temei.
Cadrul astfel pregătit întregește scenariul unei zile tematice, cu subiect de știință, dar este prielnic desfășurării integrate a activităților, copiii nesesizând delimitările tipurilor de activități.
Prin utilizarea întrebărilor de genul: „De ce credeți că picătura de apă a vrut să vină din nou pe pământ?” „Voi ce credeți?”.
Iar prin utilizarea răspunsurilor de genul: „Poate că îi era dor de prieteni”; „Poate că a auzit florile plângând”; „Poate era curioasă să vadă centrul pământului sau fundul mării”, antrenăm imaginația copiilor, le dezvoltăm gândirea ceea ce le deschide posibilitatea cunoașterii.
Obiectivul experiențelor, aparte de aspectul cognitiv, vizează și formarea la copii a unor comportamente de interes pentru cunoașterea empirică care conduc, operațional, la formarea unor abilități și deprinderi necesare ulterior în proiecte de cercetare.
Plutirea și scufundarea obiectelor: Materiale necesare: vase cu apă, dop de plută, burete, paie, frunze, piatră, monede, bețișoare, cuie, capac de borcan, coajă de nucă, ou.
Explicăm și demonstrăm greutatea obiectelor și forța de împingere a apei. Constatăm și concluzionăm: Obiectele ușoare plutesc, iar cele grele se scufundă. Cele ușoare nu înving forța de împingere a apei, dar obiectele mai grele reușesc să învingă forța de împingere a apei.
Astfel cunoașterea mediului nu dezvoltă doar competențe cognitive și comprehensive, de înțelegere a fenomenelor ce au loc în natură și în aceiași măsură este un izvor de inspirație pentru activități artistice ca pictura, desenul sau poezia.
Publicat de:
Kristo Viorica Florica
Profesor înv. preșcolar, la G.P.P. „Floare de Colț”, Beiuș.