Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Abordarea integrată a curriculumului este o modalitate inovatoare de proiectare, organizare, desfășurare a activităților instructiv-educative și presupune combinarea conținuturilor din mai multe domenii, prin explorarea resurselor mai multor centre de activitate pentru aprofundarea unei teme, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini unitare, coerente, holistice despre un subiect, prin atingerea mai multor unități de competență. În cadrul acestui tip de activități structura conținuturilor se caracterizează prin flexibilitate și echilibru, cadrele didactice având libertatea de a alege conținuturile și modul de structurare, în funcție de nivelul grupei, de particularitățile de vârstă ale copiilor astfel încât aceștia să beneficieze de experiențe de învățare adaptate intereselor, capacității de înțelegere și nevoilor lor.
Cadrul didactic are un rol esențial în calitatea și eficiența acestui tip de abordare curriculare deoarece de modul în care acesta corelează respectarea etapelor, a scenariului elaborat și gradul de adecvare la necesitățile preșcolarului. Parcurgerea scenariilor de activitate integrată solicită un nivel de competență ridicat, experiență profesională, și pregătire metodică din partea cadrului didactic ce joacă rol de facilitator al cunoașterii. De asemenea, în cazul abordării integrate a curriculumului, profesorul trebuie să dea dovadă de creativitate pentru a țese, pentru a construi de jur împrejurul subiectului astfel încât acesta să fie abordat din cât mai multe unghiuri cu scopul de a se contura în mintea copilului imaginea completă, unitară de care acesta are nevoie în această perioadă a gândirii concrete.
Pentru ca acest tip de activități să solicite cât mai multe arii de dezvoltare trebuie să fie combinate activitățile statice cu cele dinamice, cele realizate în sala de clasă cu cele outdoor, în grupuri mari sau mici, echipe, perechi, individual; se pot combina activitățile de observare, de cunoaștere prin expunere cu cele de cunoaștere prin descoperire, prin acțiune directă a copilului cu mediul, pot fi îmbinate activități ce sunt alese de copil cu cele dirijate de educatoare. Modul în care profesorul alege să le combine ține în primul rând de particularitățile copiilor, de finalitatea vizată prin derularea activității respective și de zonele de competență ce se doresc a fi dezvoltate.
A fost odată ca niciodată... Oare ne putem imagina lumea copilăriei fără povești, povestiri sau basme?
Lumea poveștilor este lumea în care binele învinge răul, frumosul este apreciat, copilul învață strategii de viață, descoperă consecințele unor fapte și își formează comportamente sociale pozitive. În ultimii ani oamenii s-au îndepărtat de lumea cărților, iar televizorul, calculatorul, internetul au devenit pentru ei cele mai importante surse de informație, făcând tot mai rar gestul de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă, într-o librărie. Nu este o datorie, este un privilegiu al nostru să putem deschide copiilor ușa fermecată a tărâmului poveștilor și să îi însoțim în această călătorie și să facem poveștile „nemuritoare.”
Proiectul educațional pe care îl propunem, reprezintă o altă cale de a implica părinții în viața educativă a copiilor prin încercarea de a repune în drepturi cartea si biblioteca, de a le readuce în atenția părinților și a le face cunoscute copiilor, de a contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, o relaxare, un izvor de cunoaștere și visare fără egal. Proiectul promovează conduita pozitivă atât a copiilor, cât și a părinților acestora pentru lectură în mod direct, dar și pentru educație implicit.
Prin acest proiect încercăm să găsim calea prin care părinții sunt implicați tot mai mult în educația propriilor copii și totodată să găsim modalități și tehnici care să contribuie la stimularea interesului copiilor pentru lectură încă de la cele mai fragede vârste. Implicarea părinților în acest proiect va face ca activitățile desfășurate să fie mult mai interesante pentru copii, iar implicarea și a altor parteneri în desfășurarea lui va ajuta părinții să înțeleagă mai bine actul educațional.
Termenul de inteligența poate fi definit drept capacitatea de adaptare la mediu, aptitudinea de a găsi soluții în situații inedite. În mod tradițional inteligența este măsurată cu ajutorul testului de IQ, psihologul American Gardner și-a propus însă să lărgească percepția potențialului uman dincolo de limitele tradiționale ale unui astfel de test. El consideră că învățământul se bazează doar pe abilitățile logico-matematice și lingvistice ale copiilor și susține existența mai multor tipuri de inteligență: inteligență lingvistică, inteligență muzicală, inteligență logico-matematică, inteligența vizual-spațială, inteligența corporal-chinestezică, inteligența interpersonală, inteligența intrapersonală, inteligența naturalist.
In cadrul activităților zilnice această teorie poate aduce nenumărate beneficii în activitatea cu preșcolarii. Fiecare copil este unic și are diferite abilități și interese, este esențial să încurajăm toate formele de inteligență pentru a-i ajuta pe aceștia să-și descopere și să-și dezvolte potențialul maxim.
În grădiniță, teoria inteligentelor multiple poate fi integrată atât în cadrul activităților liber alese, cât și în cadrul activităților pe domenii experiențiale.
În cele ce urmează vă prezint un exemplu de structurare a centrelor de interes din cadrul activităților liber alese utilizând teoria inteligentelor multiple:
Ciorchinele este o metodă didactică interactivă, care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și care facilitează realizarea unor conexiuni între idei, deschizând căile de acces și actualizând cunoștințele anterioare. Foarte des folosită este în învățământul primar, dar se poate aplica și la grădiniță, folosindu-se jetoane, imagini sugestive pentru temele abordate.
De obicei se folosește în activitățile de verificare, consolidare și evaluare, la aproape toate activitățile de învățare.
Etapele aplicării acestei metode sunt :
În cadrul temei săptămânale „Zâna Toamnă, cea bogată” am desfășurat o activitate integrată la grupa mare cu tema „Tablou de toamnă” – joc didactic, în cadrul Domeniilor Experiențiale Limbă și Comunicare și Științe.
Copilul este un izvor nesecat și un pământ uscat, în același timp; are o sursă de energie inepuizabilă și o sete enormă de cunoaștere. Copilul ascunde în el o comoară, de multe ori, nedescoperită și nevalorificată; această comoară este talentul. Copilul are potențial, iar acesta trebuie dezvoltat și utilizat; unul dintre ele este capacitatea de a crea. Copilul are drepturi; unul dintre ele este dreptul la recreere, destindere. Copilul are nevoie să participe la activități extrașcolare, iar cadrele didactice trebuie să ia în considerare acest aspect și să planifice activități ce-l bucură pe cel mic și îi aduce beneficii.
Așa cum spunea Pestalozzi, copilul trebuie să descopere singur, trebuie lăsat chiar să se înșele; acțiunea este prioritară cuvântului. La vârsta școlară mică personalitatea copilului poate fi ușor modelată, iar experiența este cea care lasă cele mai profunde urme atât în mintea cât și în sufletul copilului.
În ceea ce privește organizarea și proiectarea activităților la copiii preșcolari, este necesar să îi cunoaștem bine pe cei cu care lucrăm, pentru a veni în ajutorul lor, dar mai ales pentru a putea valorifica talentul și potențialul creativ al fiecăruia. Cadrele didactice, în activitățile obligatorii, ce le desfășoară conform curriculumului, au în vedere și aceste aspecte, dar rezultatele nu sunt cele așteptate. În acest caz există posibilitatea ca orice cadru didactic ce dorește să valorifice și alte calități ale copilului poate organiza și desfășura activități extrașcolare care bucură mai mult ochii și sufletul celui mic.
Este recunoscut faptul că dezvoltarea socio-emoțională adecvată permite preșcolarilor să se adapteze la o varietate de situații cu care se vor confrunta pe viitor. Lipsa abilităților socio-emoționale are consecințe importante pentru copii: prezența respingerii sociale, dificultăți de comportament externalizate și interiorizate și o reușită școlară scăzută. Potrivit lui Denham și Brown abilitățile socio-emoționale sunt alcătuite dintr-un set de abilități atât sociale cât și emoționale. Abilitățile sociale includ patru componente: ascultarea, cooperarea, comunicarea și capacitatea de a lua decizii care permit copilului să facă alegeri ținând cont de ceilalți și conștientizând consecințele. Abilitățile emoționale includ trei componente: cunoașterea de sine, capacitatea de a gestiona emoțiile și importanța acordată celorlalți. Gestionarea emoțiilor se bazează pe capacitatea de reglare și motivarea menținerii relațiilor armonioase. Luând în considerare pe celălalt include capacitatea de a empatiza cu acesta și de a se pune în locul său.
Este important de menționat că abilitatea tânărului de a-și înțelege emoțiile sale și ale altora precum și capacitatea sa de a-și exprima și regla emoțiile influențează felul în care va interacționa cu ceilalți , deci competența sa socială. Abilitățile sociale și emoționale se leagă între ele din moment ce interacțiunile sociale implică emoții și competențele emoționale ale copilului determină succesul său în interacțiunile sale. Prin urmare gestionarea emoțiilor ar putea fi considerată necesară în stabilirea relațiilor cu ceilalți. Tânărul trebuie să fie capabil să-și gestioneze propriile emoții înainte de a le gestiona pe a altora.
Reglarea emoțională este capacitatea de a fi capabil să faci față emoțiilor interne și a emoțiilor în relație cu ceilalți. Aceasta corespunde cu capacitatea de a exercita controlul asupra intensității și duratei de exprimare a acestor emoții în prezența celuilalt precum și reacția la expresia emoțională a celuilalt.