Tot ceea ce constituie umanitate : limbaj, gândire, sentiment, sau voință sunt efectul educației, aceasta devenind o dimensiune constitutivă ființei umane.
În ultimele decenii s-au identificat noi probleme care s-au impus prin caracterul lor grav, presând și prin dimensiunile lor regionale și universale. Aceste probleme ce păreau a fi rezervate savanților și oamenilor politici au început să devină concrete și deschise pentru toată lumea.
Noi, oamenii maturi, avem o datorie de suflet : să-i învățăm pe cei mici să iubească, să prețuiască și să ocrotească natura. Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiția s-o respecte. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând, s-o privească în calitate de adevărat ecolog-cetățean, cu gândul refacerii ei. Natura are nevoie de prieteni care să iubească și să ocrotească viețuitoarele și mediul înconjurător.
Învățământul preșcolar operează cu multe elemente specifice, cunoscute bine de fiecare educatoare. Activitățile organizate în copul cunoașterii mediului înconjurător și protecției acestuia trebuie să aibă un caracter atractiv și accesibil.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spațiul viului : plantele se nasc, trăiesc și mor, lăsând semințe pentru următoarea generație de plante. Toți copiii trebuie să înțeleagă că orice ființă are dreptul să trăiască, deci și plantele. În preajma plantelor, copiii trebuie să dobândească și să trăiască sentimentul gingășiei, admirației și ocrotirii acestora. Cerința punerii copiilor în contact cu natura vie devine premisă de bază în formarea lor ecologică.
Este și segmentul din viața copilului când interesul și interogațiile sunt mereu proaspete, ceea ce formează actul educativ în sfera ecologicului. Așadar, de la cele mai simple observații și descrieri și până la activitățile practice, plantele, animalele nu vor fi rupte și respectiv omorâte, iar grija față de formele de viață va fi mereu cultivată și dezvoltată spre s deveni apoi o formă a comportamentului uman civilizat.
Nu bogăția cunoștințelor de biologie interesează în primul rând învățământul preșcolar, ci nașterea și menținerea în conștiința interioră al copiilor a două stări, dorința de a cunoaște universul lumii vii și puterea de a ocroti formele de viață. Atitudinea ocrotitoare devine la copii gestul superb, caracteristic în preajma puiului de pasăre : forma alungită și rotundă a buzelor și mișcarea lină a mâinii pentru apărarea firavelor ființe. Respectând gestul în relațiile cu firavele ființe, plante și animale inofensive-practicăm, de fapt un necesar exercițiu social-ecologic în care educatoarele trebuie să se implice sistematic : se vor forma stereotipuri, ce vor deveni comportamente adecvate, desigur cu un substrat psihologic propriu.
Urmărind formele de viață în dinamica lor, evoluția anotimpurilor, copiii pot fi introduși în filozofia naturii, fie și prin îndrumarea realizării unor desene pe bază de cuvinte care exprimă fenomene ale vieții : planta, solul și animalele; planta, floarea și sămânța; soare, planta, ploaie, etc. Prezența și mișcarea copiilor în mediul înconjurător curat, ordonat și cu permanentă grijă pentru buna lor relație cu viețuitoarele din jur, fac cel mai înalt serviciu educației ecologice. Importante sunt activitățile practice de îngrijire a plantelor din curtea grădiniței, plantarea de flori și de pomi spre a putea declara „ acesta este pomul meu”, îngrijirea și păstrarea curățeniei în curtea grădiniței, la locul de joacă, etc.
Forma de bază din activitatea preșcolară sete jocul-activitate formativă extrem de importantă. Astfel, trebuie promovat jocul ca exercițiu pentru conduita ecologică, iar proiectanții de material didactic ar trebui să aibă în vedere jucării și seturi de jucării didactice cu tematică ecologică. Important este și rolul familiei î dezvoltarea unor convingeri, capacități aplicative, comportamente și atitudini ecologice adecvate copiilor. În acest sens este necesară proiectarea unor activități de conștientizare și educare a părinților în vederea protejării și ocrotirii naturii. Convingerea necesității apărării mediului înconjurător este o necesitate și de aceea educația ecologică trebuie să înceapă încă de la grădiniță, și aceasta acum, înainte ca natura să moară sub ochii noștri. Soluția este una singură- cunoașterea și riguroasa respectare a adevărului ecologiei moderne.
Copiii sunt cea mai mare resursă umană a oricărei culturi. În ceea ce privește educația mediului, copiii sunt un grup foarte important deoarece sunt gestionarii și consumatorii de mâine ai resurselor naturale. Iată de ce se impune încă de la vârsta preșcolară educația ecologică! Preșcolarii sunt la vârsta descoperirilor: învață culorile privind cerul, iarba, florile, micile vietăți și animalele sunt personajele din poeziile, poveștile și cântecele preferate, toate lucrurile din mediul înconjurător au o poveste pentru ei.
Copiii trebuie să se apropie cu dragoste de natură și să învețe s-o ocrotească. La această vârstă se pun bazele primelor cunoștințe, deprinderi, în ceea ce privește cunoașterea omului, a mediului înconjurător și a relației dintre aceștia, având convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i înconjoară și să le formăm o atitudine pozitivă față de mediu.
În scopul formării unui comportament ecologic care să permită copiilor să acționeze în folosul naturii ne-am axat pe următoarele obiective: dezvoltarea capacității de cercetare, explorare, investigare a mediului; cunoașterea ființelor și fenomenelor din mediul înconjurător și caracteristicile acestora; înțelegerea necesității protejării mediului; identificarea unor reguli și norme de comportament ecologic în diverse situații; creșterea dorinței de a ocroti, respecta și proteja natura prin implicarea copiilor în activități cu caracter experimental și demonstrativ; manifestarea disponibilității copiilor de a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului aplicând cunoștințele dobândite.
În acest context, în cadrul activităților instructiv educative un rol important îi revine cadrului didactic. Este bine să-i învățăm pe copii să-și mențină curiozitatea pentru tot ceea ce ne înconjoară, să o transformăm în interes de cunoaștere, permanent dezvoltat prin crearea de situații care să le permită și să-i stimuleze spre noi căutări, noi experiențe, întrebări.
Publicat de:
Tîrșogoiu Alina Marilena
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. „Elena Farago”, Craiova.