Gândirea laterală este un proces creativ, spre deosebire de gândirea logică. Gândirea laterala este creativă pentru că implică moduri neașteptate de a te uita la o problemă și a o rezolva.
Gândirea laterală este foarte diferită și de gândirea verticală care reprezintă modul tradițional de a gândi. Diferența dintre cele două gândiri este foarte tranșantă. Dacă în gândirea laterală folosim informația pentru efectele pe care le produce, în gândirea verticală (logică sau matematică) acest lucru este imposibil. Dacă în gândirea laterală putem folosi în mod deliberat informații irelevante, în gândirea verticală folosim numai informații relevante.
Ce trebuie să reținem este faptul că aceste două tipuri de gândire sunt complementare, iar împreună ne vor ajuta să obținem concluzii cât mai corecte.
„Nu putem săpa o altă groapă adâncind pur și simplu aceeași groapă. Gândirea verticală este folosită pentru a adânci aceeași groapă. Gândirea laterală este folosită pentru a săpa o altă groapă în altă parte.”(Edward Bono)
Gândirea laterală este strâns legată de creativitate, însă creativitatea se rezumă la descrierea unui rezultat de foarte multe ori, pe când gândirea laterală constă în descrierea unui proces. Dacă rezultatul nu poate fi decât admirat, un proces poate fi observat, învățat apoi poate fi folosit.
Nu cu mulți ani în urmă, educația se baza pe presupoziția că nu trebuie să facem altceva decât să adunăm cât mai multe informații, care prin transfer ele vor deveni idei utile.
Creativitatea în sine, ne duce cu gândul la artă, sfera cea mai la îndemână, însă dacă o desprindem, o sustragem din această sferă și o transformăm într-o modalitate de a ne forma mintea, de a înțelege informația, atunci fără echivoc începem să vorbim de gândirea laterală.
Dacă reușim să spargem barierele preconcepute despre o materie, sau despre anumite informații pe care le deținem, vor reuși să schimbăm atitudini, abordări, gândiri și viziuni clasice. Eliberarea de vechile idei și stimularea unor idei noi sunt aspecte îngemănate ale gândirii laterale.
De câte ori în activitățile desfășurate cu preșcolarii, în mintea noastră așteptam un răspuns clar, simplu și destul de evident din partea preșcolarilor, iar aceștia ne-au surprins cu gândirea lor laterală, înnăscută, motiv de generare a altor soluții pentru aceeași problemă.
Creativitatea lor, naturală de altfel, stimulați de toată recuzita grădiniței (materiale didactice, jocuri, jucări, materiale auxiliare, metode interactive) ne-au făcut pe noi adulții să înțelegem că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Copiii sunt fini observatori ai detaliilor care le trezesc interesul, curiozitatea, nevoia de a primi un răspuns clar, concret și mai ales plauzibil.
Dar pentru dezvoltarea gândirii laterale la vârsta preșcolară contribuie în proporție mare dascălul. De ce? Cum? Prin abordarea conținutului în manieră interactivă, folosind metode interactive îndrumând preșcolarii spre un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordarea altor demersuri intelectuale interdisciplinare în care copiii își asumă responsabilități, formulează și verifică soluții, elaborează sinteze în activitățile de grup, individual, în perechi. Utilizarea metodelor active de grup aduc schimbări în planul gândirii laterale, cu referire la idei, opinii, limbaj.
Metodele interactive determină solicitarea mecanismelor gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității.
Utilizarea cât mai variată a metodelor interactive duce la implicarea activă și creativă a preșcolarilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor.
Dascălul își dorește ca preșcolarul „să învețe”, însă învățarea, ca proces, este abordată diferit, iar noi trebuie să ne preocupăm de identificarea metodologiilor care pot facilita producerea acestui proces.
În teoriile moderne se vorbește tot mai mult de învățarea experiențială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învățare, de valorizarea și dezvoltarea potențialului fiecărui copil, de respectarea ritmului și a stilului său cognitiv propriu.
Educatoarea are ca obiectiv moral îndeplinirea misiunii educative. Ea se informează prin diverse canale, pentru a fi un „formator” al copiilor.
Efectele pozitive asupra dezvoltării copilului, prin gândirea laterală: Copilul de azi va fi adultul eficient de mâine; Copilul învață să-și împărtășească ideile; Copii dobândesc încredere în sine; Învață să privească critic mediul social în care trăiește, el fiind parte integrantă a acesteia; Învață să se descurce în situații reale de viață; Învață cum să învețe printr-un antrenament plăcut interactiv în grup; Își exersează capacitatea de autoevaluare; Dezvoltă capacitatea de a evalua alternative și a lua decizii, de a critica, testa ipoteze, a reflecta; Se comportă cu toleranță, afectivitate, corectitudine cu cei din jur; Învață că poate cere ajutor atunci când apar probleme în timpul jocului; Se exprimă liber; Realizează/stabilesc conexiuni între descoperirile grupului; Negociază soluții/idei; Învață să rezolve o sarcină alături și împreună cu alți copii; Învață să argumenteze, să caute alternative, să adreseze întrebări.
Așadar, observăm câte beneficii aduc asupra copilului, utilizarea metodelor interactive, lucru care va genera o gândire laterală.
O activitate în cadrul domeniului experiențial Limbă și Comunicare, de creare a unei povești cu început de dat de exemplu cu siguranță ajută și ea la dezvoltarea gândirii laterale, chiar dacă nu utilizăm preponderent metode interactive.
Am desfășurat o astfel de activitate, unde preșcolarii au fost nevoiți să creeze o poveste cu titlul „Eu rezolv probleme”, în cadrul temei anuale de studiu „Ce și cum vreau să fiu?”. E cunoscut faptul că cei mici își doresc responsabilități și sarcini de rezolvat asemeni părinților. Așadar am lăsat fiecare preșcolar să își aleagă maxim trei elemente din sala de grupă, timp de gândire pentru poveste, îndrumați fiind de câteva întrebări ajutătoare („Ce personaje vei avea în poveste?”, „Ce se întâmplă cu aceste personaje?”, „Ce problemă apare în poveste?”, „Cine vă ajută în rezolvarea problemei?”, „Ce final are povestea?” etc).
Elementele alese de ei pentru poveste apar în poveste când consideră ei că e oportun, (dacă există un blocaj în continuarea povești, preșcolarul este ajutat de educatoare). provocarea însă este dată de apariția unui element adus de mine, care va genera o situație nouă, la care preșcolarul va trebui să îi facă față.
Copiii sunt puși să analizeze problema, să găsească soluții cât mai eficiente, iar finalul poveștii să fie unul fericit.
În concluzie, gândirea laterală este generativă (generăm cât mai multe abordări pentru a alege mai multe soluții), e provocatoare, nu există negații, nu se fac etichetări, nu se critică. Ce poate fi mai liniștitor pentru un copil, chiar și pentru un adult să știe că felul în care a gândit, a rezolvat problema este unul bun, ba mai mult de atât că sunt și alte variante de a privi o problemă și de a o rezolva.
Bibliografie:
Albulescu Ion, Catalano Horațiu, Aspecte teoretice și practice ale educației și formării în școala contemporană, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014;
Breven Silvia, Fulga Mihaela, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Metode interactice de grup-ghid metodic, Editura Arves, București, 2002;
Edward de Bono, Gândirea laterală, ediția a IV-a, editura Curtea Veche Publishing, 2018;
Despre gândirea laterală. Aplicații în educație | Revista iTeach: experiențe didactice.
Publicat de:
Borgovan Anamaria
Profesor la Școala Gimnazială Dorna Arini.