Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să se înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși, sunt posibile. (Pestalozzi)
Pornind de la acest indemn, trebuie să-i învățam pe copii să învingă dificultățile prin intervenții reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-și exerseze capacitatea de a opta și de a decide.
Ce alt loc mai potrivit decât GRĂDINIȚA putem găsi pentru îndeplinirea acestui scop nobil? Aici, departe de forfota și apăsarea cotidianului, copilul intră într-un mediu cald, protector și stimulativ, un mediu pe care îl putem asemui unei cărți cu povești în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mișcarea, socialul sunt într-un permanent dialog între ele și, implicit, cu copilul.
Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii prefigurează două mari tendințe de schimbare în interiorul sistemului preșcolar, în acord cu prevederile programului educațional care pornește de la ideea necesitații îmbunătățirii calității educației la vârstele timpurii, pentru a putea răspunde exigențelor copilului preșcolar de astăzi. Tendințele vizează crearea unui mediu educațional adecvat, în vederea stimulării continue a învățării spontane a copilului și pentru introducerea acestuia în ambianța culturala a spațiului căruia îi aparține.
De asemenea, noua programă a accentuat ideea de folosire a contextului ludic și a învățării active în stimularea rutei individuale a învățării, fapt pentru care a propus o abordare educațională diferită. Abordarea educațională propusă de programa preșcolară se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate și elaborate cu ajutorul copilului și în care brainstorming-ul, lucrul în echipa și acțiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare-învățare.
Integrarea curriculara în grădiniță
Literatura pedagogica actuală descrie integrarea curriculara drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculum-ului, care presupune sintetizarea și organizarea didactică a conținuturilor din domenii diferite ale cunoașterii, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini coerente, unitare despre lumea reală. Termenul curriculum integrat, așa cum este definit de diverși autori (V. Chis,2001, Crețu. C. 1999, Cristea S. 2000) sugerează în primul rând corelarea conținuturilor, însă acest demers necesită o abordare curriculara în care punctul de pornire este cel mai adesea finalitatea/finalitățile urmărite, în funcție de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului instructiv – formativ.
În practica educațională recomandarea proiectării integrate a curriculum-ului este considerată o provocare pe care învățământul preșcolar și-a asumat-o atât la nivelul proiectării documentelor curriculare cât și la nivelul micro-pedagogic, al practicii zilnice. Documentele curriculare care organizează activitatea educațională în învățământul preșcolar asigură un cadru normativ care susține din plin abordarea integrată a curriculum-ului.
Structurarea flexibilă a conținuturilor oferă cadrelor didactice care lucrează la acest nivel o libertate de decizie aproape deplina cu privire la tipurile de conținuturi pe care să le ofere copiilor și o autonomie sensibil egală în privința metodologiei de propunere a acestor conținuturi. Singura reglementare formală este dată de sistemul finalităților cu grade diferite de generalitate, predefinite, care constituie punct de plecare pe tot parcursul procesului de instruire și formare și, în final, în acțiunea de evaluare a performantelor învățării. În plus, promovarea ideii planificării pe teme și încurajarea utilizării metodei proiectelor în activitățile didactice cu preșcolarii sunt inițiative ce explicitează și facilitează acest demers al abordării integrate a curriculum-ului.
Valente formative și provocări ale abordării integrate a curriculum-ului
Argumentele psihopedagogice în favoarea dezvoltării unui curriculum integrat sunt multiple. Astfel, în planul profunzimii și solidarității cunoștințelor dobândite printr-o abordare, plusul calitativ este evident: cei care identifică mai ușor relațiile dintre idei și concepte, dintre temele abordate în școală și cele din afara ei; baza integrată a cunoașterii conduce la o mai rapidă reactivare a informațiilor; timpul de parcurgere a curriculum-ului este sporit. În planul relațiilor interpersonale integrarea curriculara și, în special, metoda proiectelor încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare. Pe parcursul derulării proiectelor se dezvoltă un „sens al comunicării” și o perfecționare implicită a modurilor de grupare, elevii devin mai angajați și mai responsabili în procesul învățării, în acest fel curriculum-ul integrat promovează atitudini pozitive. În ce privește rolul cadrului didactic, acesta devine un „facilitator”, mai mult decât o sursa de informații.
Luând în considerare aceste avantaje se recomandă abordarea integrata a curriculum-ului sau a unor aspecte ale acestuia, fiind în același timp conștienți de problemele complexe pe care un atare demers le implică: abilitatea metodologica a cadrelor didactice pentru integrarea curriculara; realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectiva integrata și temele abordate clasic; stabilirea modalităților de evaluare a performantelor individuale, mai ales în situația învățării prin cooperare, acomodarea corecta a proiectelor și abordării pe teme într-o schema orara coerenta.
Modele de integrare curriculara
Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare și monitorizare a curriculum-ului integrat.
Modelul integrării ramificate. Elementul central al acestui model este tema studiată, iar detalierea experiențelor de învățare se face, la un prim nivel, pe domeniile de activitate prevăzute în programă. La un al doilea nivel de proiectare sunt considerate experiențele de formare, pe diversele dimensiuni psihofizice individuale: intelectuală, afectivă, socială, fizică. Având în vedere finalitățile stabilite pentru aceste 2 nivele, cadrul didactic alege conținuturile ce se înscriu în sfera temei centrale și care pot contribui la atingerea finalităților.
Modelul integrării liniare (modelul hibridării). În acest nivel, integrarea curriculara se face în jurul unei finalități de transfer, de tipul „dezvoltarea comportamentului social”. Prin complexitatea lor și prin specificul integrat, aceste finalități se pot constitui ca (sub)domenii independente. Acest model al proiectării este aplicabil pentru finalitățile urmărite pentru perioade mai îndelungate de timp și este foarte potrivit pentru proiectarea intervenției educaționale diferențiate și individualizate cu scopuri recuperatorii sau de dezvoltare.
Modelul integrării secvențiale. În acest model, cunoștințele de aceeași sfera ideatică sunt predate în proximitate temporală: deși abordarea lor se face distinct, propunătorul facilitează transferul achizițiilor învățate de la un domenii la altul, prin comentariile, trimiterile, întrebările, sarcinile de lucru formulate. Proiectarea pe teme, o cerință de actualitate în învățământul preșcolar românesc, ilustrează cel mai adesea acest model de integrare curriculara.
Modelul curriculum-ului infuzionat. Specificul acestui model constă în studierea unor teme diverse din perspectiva unui centru de interes care poate fi temporar (de exemplu: o finalitate complexă, precum înțelegere conceptului de transformare reversibile / ireversibile, relația timp-transformare etc., analiza structurilor și compararea structurilor naturale cu cele create de om) sau permanent (de exemplu: studierea unei discipline opționale utilizând o limba străină :educarea caracterului, conținutul fiind parcurs în limba engleza.
Modelul integrării în rețea. Este soluția de integrare pe care o propune metoda proiectelor de investigare-acțiune. Pornind de la subiectul proiectului, copiii optează pentru o rețea de teme și resurse de studiu corelate cu tema centrală. Domeniul central și cele corelate ale proiectului sunt ele însele teme trans-disciplinare și vor fi abordate ca atare. Neajunsul acestui model este faptul că aplicarea lui poate crea riscul multiplicării tematicii proiectului peste posibilitățile de monitorizare a rezolvării ei. Proiectarea după modelul integrării în rețea impune cel puțin două nivele de planificare: constituirea unei hărți tematice în care, pornindu-se de la tema centrală, sunt identificate subtemele ce vor fi parcurse și desfășurarea pe categorii și tipuri de activități a conținuturilor ce vor rezolva tema proiectului.
Modelul polarizării. Implică stabilirea unui nou domeniu de cunoaștere (eventual opțional) în jurul căruia, pentru realizarea unor obiective specifice, sunt polarizate segmente din alte discipline. Un exemplu în acest sens îl poate constitui tema „Vremea poveștilor” în care dezvoltarea deprinderilor de comunicare și alte finalități se îndeplinesc prin exploatarea conținutului poveștilor din perspectiva mai multor categorii de activități prevăzute în planul de învățământ.
Sugestii de planificare a activităților instructiv-educative
Procesul instructiv-educativ desfășurat în grădiniță permite fiecărei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experiențe didactice, prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor.
Se impune, așadar ca procesul educațional să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor.
Educatoarea, managerul întregului proces didactic, are libertatea de a alege, singură ori în echipa, tipul de abordare a activităților cu preșcolarii, în funcție de strategiile pe care le stăpânește.
În activitățile integrate accentul va cădea pe acțiunile de grup și nu pe cele cu întreaga clasă, în care o idee transcende granițele diferitelor discipline și organizează cunoașterea în funcție de noua perspectiva, respectând tema de interes.
Alături de abordarea interdisciplinară, organizarea modulară și învățarea asistată de calculator, predarea integrată a cunoștințelor este considerată o strategie modernă de organizare și desfășurare a conținuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o acțiune în care se îmbrățișează metoda de predare-învățare a cunoștințelor, îmbinând diverse domenii și constituirea deprinderilor și abilitaților preșcolarității.
Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învățării au ca referință nu o categorie de activitate, ci o tematică unitară, comună mai multor categorii. Dar nu trebuie să facem confuzii între cele două concepte și să identificam interdisciplinaritatea (ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoașterii) cu integrarea (ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activitate și grupează cunoașterea în funcție de tema propusă de educatoare ori de copii). Integrarea, ca sintagmă, este explicată ca revenirea în același loc, în aceeași activitate, a mai multor activități de tip succesiv care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însușirea conținuturilor, la realizarea în practică a proiectul didactic propus.
În codul activităților integrate, abordarea realității se face printr-un demers global, granițele dintre categoriile și tipurile de activități dispar, se contopesc într-un scenariu unitar și de cele mai multe ori ciclic, în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, evident, conținuturile au un subiect comun, care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora și atingerii obiectivelor comportamentale avute în vedere.
Activitățile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învățământ, orarului aferent nivelului de vârsta, susținute de experiența cadrului didactic. Educatoarea organizează și desfășoară activități integrate generate de subiecte stabile planificate pentru tot timpul anului. Aceste activități pot fi desfășurate integrat după scenariu elaborat de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, inițiată în fiecare zi și care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezenta unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.
Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învățare și a materialelor. Varietatea acestora încurajează copii să manifeste, să observe, să gândească, să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicții. Copiii își asumă responsabilități și roluri în microgrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, inițiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
La completarea scenariului ne pot fi de un real folos vizitele, plimbările, întâlnirile cu specialiști etc. Tematica acestora este aleasă încât prin activitățile integrate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare. în atenția echipei de educatoare se află în permanență, întreaga paleta de activități (la alegere, comune, jocuri și activități de după – amiaza) și modalități de organizare a acestora.
Sugestiile prezentate sunt orientative și lasă loc imaginației colegelor educatoare, pentru a-și organiza propriile activități integrate, în funcție de grupa pe care o conduc și temele abordate.
Exemplificare demonstrativă: Tema săptămânii Natura; Subtema Aspecte de iarna.
Luni:
Activități alese – Biblioteca: „Citim imagini cu aspecte de iarnă”; Știință: „Sortăm și decupăm imagini pentru calendarul naturii”; Construcții: (cu pioneze) „Omul de zăpadă”.
Activități obligatorii – Cunoașterea mediului: lectură după imagini „A sosit iarna”; Activitate muzicală „Ține baba iarna sfat” de L. Comes.
Activități alese – Educație rutieră „Unde ne jucăm sau ne dăm cu săniuța?”; Jocuri în aer liber: „Oameni de zăpadă”.
Marți:
Activități alese – Biblioteca: „Cum este vremea” – convorbire; Joc de rol: „De-a gospodinele”; Joc de masă: „Ce se potrivește iarna”.
Activități obligatorii – Activitate matematică – joc didactic „6 nasturi pentru omul de zăpadă” (predare-învățare); Educație pentru societate: poveste creată de copii: „Fapte bune, fapte rele”.
Activități alese – Jocuri în aer liber „Urme în zăpadă”.
Miercuri:
Activități alese – Biblioteca: „Formulăm propoziții despre iarnă”; Artă: „Crenguțe de brad cu promoroacă”; Construcții: „Crenguțe de brad” (din bețișoare).
Activități obligatorii – Educarea limbajului: povestirea educatoarei „Baba iarna face pozne” de Bogdanov; Educație fizică: învățarea mersului în echilibru între doua linii trasate pe sol. Joc „Trecem puntea”.
Activități alese – Educație pentru sănătate: „Cum ne îngrijim sănătatea în anotimpul iarna”. Joc senzorial „Rece - cald”.
Joi:
Activități alese – Biblioteca: repetăm poezii despre iarnă; Știință: „Cum se formează pârtia de schi, patinoarul”; Joc de rol: „De-a doctorul”.
Activități obligatorii – Activitate matematică: compunerea și descompunerea nr. 6 (exercițiu cu mat. individual); Activitate practică: tăiere „Fulgi de nea”.
Activități alese – Concurs de ghicitori.
Vineri:
Activități alese – Biblioteca: „Găsește cuvântul potrivit”; Arta: modelaj – „Oameni de zăpadă”; Joc de creație: „În lumea poveștilor”.
Activități obligatorii – Educarea limbajului: povestirea copiilor „Baba iarna face pozne”; Activitate artistico – plastică: pictură „Peisaj de iarna”.
Activități alese – Jocuri de mișcare alese de copii; Activitate gospodăreasca: „Ordine la jucării”.
Concluzii
Reușita predării integrate a conținuturilor în grădiniță ține în mare măsură de gradul de structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități. Învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat.
De reținut este faptul că preșcolarii trebuie să învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă. Activitățile integrate sunt oportune în acest sens, prin ele aducându-se un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învățare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de baza a acestui proces.
Activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.
Bibliografie:
***Programa activităților instructiv-educative din grădiniță
Ministerul educației și cercetării „Metoda proiectelor la vârstele timpurii”; Ed. Miniped. Buc2002
Revista Învățământului Preșcolar nr. 3-4/2003, nr.1-2/2004
Publicat de:
Prof. Mirea Cioroianu Simona