Grădinița și familia - parteneri în educație

Educația unei persoane începe încă de la naștere și se continuă pe tot parcursul vieții. Scopul acțiunii educative îl reprezintă formarea și dezvoltarea permanentă a personalității individului, în vederea integrării sociale optime. O condiție esențială în vederea creșterii eficienței demersurilor educaționale o constituie asigurarea unei unități de vedere și acțiune între toți factorii educativi. Sarcinile acestora ar trebui să se împletească și să se sprijine reciproc.

Familia reprezintă primul mediu educativ și socializator din care face parte copilul și a cărui influență îi marchează esențial dezvoltarea ca individ. Influențele educative exercitate de familie se pot manifesta direct, prin acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie indirect, prin modelul de conduită oferit de membrii familiei sau prin climatul psiho-social existent în familie. De asemenea, strategiile educative folosite în familie, mai mult sau mai puțin conștientizate, își pun amprenta dezvoltării copilului. Referitor la acest aspect, Paul Neveanu afirma că, „pecetea pe care părinții o lasă asupra structurii și profilului spiritual-moral al personalității propriilor copii se menține toată viața”.

Grădinița reprezintă primul mediu instituționalizat de socializare. Aici influența educativă crește, pană ce devine dominantă. În grădiniță, copiii sunt integrați într-un sistem formal de educație, care urmărește atingerea unor finalități ce decurg din curriculumul pentru educație timpurie, în conformitate cu particularitățile de vârstă și individuale.

Parteneriatul grădiniță-familie pornește de la premisa că, cei doi parteneri au un fundament comun de acțiune și un principiu al reciprocității și presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unui țel comun. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de comunicare între doi parteneri, respect și încredere reciprocă, consens în ceea ce privește scopurile acțiunii și a strategiilor folosite pentru atingerea lor, precum și asumarea în comun a drepturilor și responsabilităților.

 

Principalele modalități prin care se poate realiza parteneriatul dintre grădiniță și familie:

Ședințele cu părinții prin intermediul cărora părinții sunt informați despre regulamentul de ordine interioară, obiectivele urmărite în anul școlar în curs, evenimentele importante ale grupei sau ale grădiniței (excursii, vizite, drumeții, serbări, parteneriate), progresele copiilor sau dificultățile întâlnite în activitatea didactică;

Lectoratele au ca scop consilierea părinților în ceea ce privește unele probleme legate de meseria de ,,părinte„ în vederea îmbunătățirii abilităților lor de creștere și educare a copiilor;

Consultațiile individuale în care educatoarea discută concret cu membrii familiei despre dezvoltarea copilului, despre progrese, despre eventuale probleme de comportament etc.;

Vizitele la domiciliul copiilor sunt un bun prilej de a cunoaște condițiile de viață și atmosfera din familia copilului, programul zilnic, relațiile dintre membrii familiei;

Participarea părinților la activitățile desfășurate în cadrul grădiniței dau posibilitatea acestora de a se familiariza cu programul grupei, cu metodele didactice;

Serbările permit părinților, pe de o parte să vadă manifestările, trăirile și comportamentul copiilor, se pot implica în realizarea decorului, a costumelor, iar cei cu înclinații artistice pot participa efectiv la programul propriu-zis;

Excursiile, drumețiile, vizitele sunt un bun prilej de interacțiune părinți-educatoare-copii și de cunoaștere reciprocă, datorată în mare parte contextului non-formal de desfășurare;

Voluntariatul se referă la faptul că, în funcție de cunoștințele și abilitățile pe care le dețin, părinții pot sprijini grădinița în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activităților educative;

Corespondența cu părinții se face atât pe cale scrisă (scrisori de intenție, mesaje text, mail-uri etc.)

Fiecare dintre aceste modalități de realizare, dacă sunt valorificate corespunzător, contribuie la consolidarea relației grădiniță – familie. Uneori, însă, În cadrul acestor relații pot apărea unele ,,fisuri„ , sunt semnalate unele impedimente, ce se datorează fie părinților fie cadrelor didactice.

 

Impedimente ce țin de părinți

 - Indiferența unor părinți față de orice acțiune educativă;
 - Contacte minime cu grădinița;
 - Lipsa de responsabilitate, așteptând ca inițiativa să vină din partea grădiniței;
 - Pretențiile unor familii în ceea ce privește deprinderile de învățare, forțarea copiilor în achiziția acestor deprinderi, neținând cont de nivelul lor de dezvoltare;
 - Conservatorismul părinților;
 - Unii copii nu sunt crescuți de părinții lor, iar mediile educaționale capricioase și superficiale în care cresc se reflectă în comportamentul acestora și în relația cu grădinița.

 

Impedimente ce țin de cadrul didactic

 - Lipsa transparenței privind procesul educativ;
 - Dificultatea de a stabili relații de colaborare cu părinții;
 - Atitudinea autoritară și de superioritate față de părinți;
 - Motivarea insuficientă a părinților de a se implica în activitățile grădiniței.

 

Cum educatoarea este liantul dintre cei doi factori educaționali, îi revine o sarcină delicată, ce presupune luciditate și generozitate. Intervenția ei în cadrul acestui parteneriat trebuie să fie marcată de bunăvoință și profesionalism. Meritul ei va fi deosebit dacă va reuși să păstreze un echilibru, fără a forța lucrurile și fără a transforma o situație tensionată în conflict. Pentru obținerea acestui echilibru, specialiștii fac educatoarelor următoarele recomandări :

- Nu tratați părinții ca pe copii!

- Colaborați, cooperați cu părinții!

- Dialogați, empatizați cu ei!

- Nu criticați, nu sancționați, ci sugerați cu delicatețe, faceți recomandări !

 

 Dacă va proceda astfel, educatoarea va reuși să atragă părinții pentru soluționarea în parteneriat a eventualelor dificultăți.

În concluzie, putem spune că atunci când relația grădiniță - familie este bună, va fi benefică pentru copii, ce vor putea fi sprijiniți mult mai bine să treacă cu succes prin această perioadă educațională. Cultivarea relației de parteneriat reprezintă cheia atingerii scopului educațional și anume, dezvoltarea globală a copilului, adaptarea și integrarea lui în societate.

 

Bibliografie :
S.Borțeanu,R.Brănișteanu, S. Breben „Curriculum pentru învățământ preșcolar” Editura Didactic Publishing House, București,2019;
M.Dumitrana, „Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania, București, 2000;
L.Ezechil, M.Lăzărescu, „Laborator preșcolar”, Editura V &Integral, București, 2002;
D.Gheorghe, „Implicarea părinților în activitatea de joc din învățământul preșcolar”, Editura Confession, 2009.