Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Creativitatea didactică este ca un pod între trecut și viitor, îmbinând metodele tradiționale cu abordările moderne pentru a crea un mediu de învățare holistic și captivant.
Metodele tradiționale de predare, cum ar fi lecțiile frontale și manualele școlare, au fost fundamentale în educație pentru mulți ani. Aceste practici au oferit structură și claritate, dar s-au dovedit adesea a fi rigide și limitative în ceea ce privește explorarea individuală și exprimarea creativă. Cu toate acestea, ele au servit drept bază pentru dezvoltarea creativității didactice moderne.
În epoca modernă, creativitatea didactică a evoluat pentru a include o varietate de tehnologii și metodologii inovatoare. Utilizarea computerelor, a internetului și a altor instrumente digitale a deschis noi oportunități de învățare interactivă și colaborativă. De exemplu, platformele de e-learning și aplicațiile educaționale permit personalizarea învățării în funcție de stilurile și ritmurile individuale de învățare ale elevilor.
Se poate spune că folclorul este totalitatea creațiilor și manifestărilor artistice aparținând culturii spirituale: literatură și muzică populară, dans popular, obiceiuri și tradiții populare românești, toate acestea încercând să le promovăm în rândul preșcolarilor, prin toate activitățile desfășurate în procesul instructiv-educativ.
Acum, mai mult ca niciodată, este necesară promovarea valorilor și tradițiilor, deoarece observăm cu ușurință dependența copiilor de magia telefonului, televiziunilor care promovează nonvalori, stereotipuri comportamentale, în detrimentul frumuseții și valorilor poporului nostru.
Pe parcursul desfășurării activităților specifice educației timpurii am identificat numeroase oportunități de valorificare a tradițiilor si folclorului neamului românesc.
Tuturor ne stau la îndemâna proiectele tematice despre tradiții și obiceiuri românești realizate de sine stătător- Sărbători de iarnă, Poveste unei ii, Paștele la români sau ca subteme ale altor proiecte tematice proiectate în dezvoltarea temelor anuale: Cine sunt, suntem?; Cine si cum planifica/organizează o activitate?; Când, cum si de ce se întâmpla?; Cu ce si cum exprimam ce simțim?.
A. Prezentarea cazului: Copilul H. V. I., în vârstă de 4 ani, de sex masculin, la grupa mijlocie și prezintă un retard de natură socio-afectivă, tulburări comportamentale, dificultăți de învățare și integrare socială.
Obiective: determinarea cauzelor; eliminarea cauzei/cauzelor; propunerea unui program educativ de intervenție.
1. Probleme medicale: Anamneză personală Copilul corespunde normelor de vârstă în dezvoltarea fizică (greutate, înălțime), dar are și efecte care necesită o atenție specială; născut la termen, iar din relatările mamei reiese că nu a avut probleme deosebite de sănătate până la 3 ani;
Copilul prezintă probleme de dezvoltare care necesită a fi evaluate de către specialiști
Anamneză familială: Este al doilea copil al familie, primul copil, aparent fără probleme. Spun aparent, deoarece, familia nu este prea cooperantă și nu pot afla foarte multe informații. Mama este asistent medical, tata lucrează în construcții. Copilul locuiește împreună cu părinții și sora lui într-un apartament cu două camera.
Este o familie organizată, iar relația dintre părinți pare una bună.
Rolul educatoarei în școala modernă trebuie să fie flexibilă, empatică și să aibă o abordare individualizată față de fiecare copil. Ea joacă un rol vital în pregătirea copiilor pentru a devenii cetățeni responsabili și înzestrați cu componențe esențiale pentru viața modernă. Educatoarea este și organizatorul activității de joc a copilului , activitatea în care se poate angaja uneori ca parteneri, însă întotdeauna observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilor. Observarea activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a trăirilor emoționale și a experiențelor de viața trăite a calității cunoștințelor , fapt care îi permite adaptarea și diferențierea modalităților de relaționare individuală cu fiecare copil. Ea are multiple responsabilități și influențează în mod semnificativ parcursul școlar și dezvoltarea personală a copiilor.
Aspecte cheie ale rolului educatoarei în școala modernă:
1. - Asigurarea unui mediu sigur și stimulant: Educatoarea are responsabilitatea de a crea un mediu sigur și pozitiv în clasa sa. Ea trebuie să ofere un climat în care copiii se simt în siguranță, se pot exprima liber și sunt încurajați să descopere lumea înconjurătoare . Ea trebuie să monitorizeze și să îngrijească nevoile de bază ale copiilor, precum alimentația , odihna și igiena.
2. - Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale: Educatoarea joacă un rol important în dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Ea îi învață să interacționeze cu ceilalți să își exprime emoțiile și să gestioneze conflictele într-un mod sănătos, creând un mediu care promovează relațiile sociale pozitive și colaborarea între copii, încurajează dezvoltării abilităților sociale, cum ar fi empatia și rezolvarea conflictelor.
3. - Educația și dezvoltarea cognitivă: Planificarea și implementarea activităților care promovează dezvoltarea cognitivă, precum jocurile și activitățile didactice potrivite vârstei. Stimularea curiozității și explorării pentru a dezvolta gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Ea trebuie să folosească metode de învățare adaptate vârstei copiilor și să stimuleze curiozitatea lor naturală.
4. - Colaborarea cu părinții: Comunicarea și colaborarea cu părinții sunt esențiale în procesul educațional. Comunicarea eficientă cu părinții pentru a împărtășii informați despre progresul copiilor și pentru a stabili obiective comune pentru dezvoltarea acestora. Educatoarea trebuie să informeze părinții cu privire la progresele copiilor, să ofere sfaturi pentru susținerea educației acasă și să răspundă la întrebările și preocupările acestora. Colaborarea cu părinții pentru a asigura continuitatea și coerența între mediile de acasă și de școală este esențial.
Vârsta preșcolară este definită ca fiind perioada ce include o experiență educațională remarcabilă și deosebită, fiind un proces dificil cu numeroase fețe și care necesită totodată și aptitudini de cunoaștere și de caracter, arătând astfel înclinația principală a unei ființe umane. Aceasta este perioada în care este foarte importantă impulsionarea potențialului creativ al celui mic, care nu este evidențiat prin distingerea și impulsionarea aptitudinilor, prin activarea informațiilor ascunse și prin afirmarea manifestațiilor cu ajutorul unui motiv lăuntric. Astfel este foarte important de precizat că specificul psihologic al vârstei preșcolarității determină anumite ipoteze care sprijină instruirea și motivarea potențialului creativ al copilului și anume: expresivitate, vitalitate, având continuu vibrație și o pasiune lăuntrică.
Vârsta preșcolară se remarcă printr-un nivel ridicat al potențialului creativ, însă acesta trebuie valorificat, în caz contrar vor avea loc pierderi destul de însemnate iar încercarea ulterioară privind recuperarea acestora de cele mai multe ori are rezultate minime. Cea mai importantă misiune a instituțiilor de învățământ este aceea de a dezvolta cât mai devreme creativitatea preșcolarilor, fapt care îi va ajuta mai târziu pe aceștia să își valorifice și amplifice potențialul creativ în sensul creării unor produse rar întâlnite.
Interdependența dintre operațiile evaluării în învățământul preșcolar
Întreaga activitate școlară are ca scop îmbunătățirea performanțelor individuale, iar acest lucru nu poate fi realizat fără evaluare. C. Cucoș nota în lucrarea sa „Pedagogie” (2006) că „estimarea și evaluarea sunt acte de valorizare ce intervin în toate întreprinderile umane” (Cucoș, 2006, p. 365). În aceste condiții, evaluatorii trebuie să dea dovadă, atât cât se poate, de obiectivitate și transparență în apreciere și notare.
A fi un bun evaluator presupune o activitate complexă pentru care sunt necesare cunoștințe variate din diverse domenii (psihologie, pedagogie, management, etc.). De îmbinarea optimă a acestor cunoștințe, precum și de priceperea și talentul cadrului didactic, depinde ducerea la bun sfârșit a procesului educațional, ce va fi încununat cu succesul rezultatelor obținute. Aceste rezultate nu însumează doar „performanțe și capacități „pure” de tipul inteligență, memorie, imaginație, cunoștințe, deprinderi” (Panțuru, 2010, p. 130), fiind totodată observate și aspecte ce țin de personalitatea fiecărui individ. În grădiniță, aceste atribute sunt ușor de apreciat datorită contactului îndelungat pe care îl are profesorul cu preșcolarii.
Profesorul trebuie să demonstreze acea flexibilitate și deschidere spre nou, ce-i permite schimbarea de mentalitate și înțelegerea în profunzime a necesității abordării diferite, a actului de predare-învățare-evaluare. În această ultimă etapă a demersului didactic, va utiliza strategii variate de evaluare, îmbinând oportun, în funcție de scop, metode și instrumente diverse.
Pentru a ajunge la cele mai bune rezultate, educatorul nu trebuie să fie doar un bun evaluator, ci să fi respectat o serie de etape care în final să culmineze cu o evaluare calitativă. În primă fază educatorul precizează finalitățile și identifică necesitățile actului educațional, realizând astfel analiza-diagnoza ciclului managerial viitor. După ce ia decizii potrivite în vederea proiectării și organizării actului educațional, se afirmă ca lider în realizarea obiectivelor, adoptând stilul de conducere potrivit personalității sale. Implementarea noilor strategii de lucru se va finaliza cu evaluarea obiectivă a produselor și proceselor implicate pentru ca rezultatele obținute să poată fi comparate cu cele inițiale: „...(Pentru ce se face evaluarea?, În raport cu ce?, Pentru cine?, Ce se evaluează?, Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri?) (Cucoș, 2006, p. 368).