Studii internaționale privind creativitatea limbajului la copiii preșcolari

Nu putem vorbi despre școală și educație decât în contextul societății actuale, unde finalitatea este dezvoltarea unei personalități complete și complexe, capabilă să se adapteze ritmului alert în care evoluează societatea. Astfel educația nu se mai rezumă la transmiterea informațiilor de către profesor și asimilarea lor de către elev, aceasta devenind un proces mult mai amplu centrat pe competențele dobândite prin acțiune, de către educat. Altfel spus, copilul se află în centru propriei formări, este lăsat să exploateze, să descopere, să se dezvolte. Profesorul devine „ghidul” său în înțelegerea lumii, stimulându-l să devină din ce în ce mai bun.

Pentru a observa în ce măsură creativitatea limbajului copiilor preșcolari a constituit o preocupare pentru cercetătorii din afara granițelor țării, am studiat câteva lucrări și articole. Unii autori prezintă clar rezultatele demersului propriu și direcțiile de dezvoltare ale temei, alții sunt mai rezervați. În urma studiului tematic din diverse surse, inclusiv cu ajutorul mijloacelor mass-media, am ales pentru exemplificare trei cercetării (una din SUA, alta din Spania și a treia din Franța) și un articol (din Canada).

Copiii își exprimă gândurile și emoțiile prin limbaj. La centrul Limbă (Bibliotecă), cei mici au ocazia să experimenteze multe activități ce țin de domeniul limbajului. Ei își dezvoltă limbajul ascultându-i și imitându-i pe ceilalți. Profesorul/educatoarea poate oferi o varietate largă de experiențe de interacțiune socială. Fiecare copil trebuie îndrumat, folosind un limbaj adecvat, trebuie să i se vorbească rar și clar încă de la cele mai mici vârste. Dacă cei mici vorbesc incorect sau pronunță greșit vreun cuvânt, trebuie repetată propoziția corect, insistând asupra cuvântului mai greu de rostit. Pe lângă vorbire, copiii ar trebui să învețe și cum să asculte. Ascultarea este foarte importantă într-o comunicare asertivă. Printr-o ascultare adecvată, ei pot urma indicații și își pot dezvolta alte aptitudini.

În lucrarea „Creativity and Innovation in Child Language”, Carol Chomsky de la Universitatea Harvard, ia în discuție doua tipuri de inovație lingvistică la copii. Achiziția limbajului este un proces inovativ, în cadrul căruia copiii își creează propriile propoziții/enunțuri și propriile reguli de producere a propozițiilor. Dovada naturii creatoare a însușirii limbajului este prezentată atât pentru preșcolari cât și pentru copiii din școala primară. Importanța cititului (și a ascultării lecturărilor de cărți, cu voce tare) în dezvoltarea limbajului este citată/evidențiată și se sugerează faptul că expunerea la limbajul relativ complex al materialelor scrise oferă un stimul eficient în însușirea limbajului. Sistemele de ortografiere/scriere inventate, create de către copiii care scriu înainte de a învăța să citească, reprezintă alte forme de inovație lingvistică. Micuții în vârstă de 4-5 ani, care încă nu știu să citească, sunt capabili să folosească literele alfabetului pentru a scrie cuvinte exact cum acestea se aud. Această interesantă abilitate este discutată, fiind luată în considerare legatura ei cu învațarea ulterioară a cititului.

În lucrarea „Pequeños artesanos del lenguaje, La creatividad oral infantil y su aprovechamiento para la educación literaria del niño”- Trabajo de investigación para el IV Máster de Promoción de la Lectura y la Literatura Infantil (2007-2009), Universidad de Castilla-La Mancha- Centro de Estudios de Promoción de la Lectura y la Literatura Infantil (CEPLI), Enrique Cordero Seva subliniază strânsa legătură dintre educația literară, imaginație, fantezie, joc și umor, în cadrul unui proces didactic deschis, dinamic și favorabil incluziunii elementelor înainte amintite. Autorul propune o abordare pedagogică centrată pe stimularea abilităților creative, un model de acces liber, zilnic al copiilor la limbă. Prospețimea limbajului celor mici, conferită de înlesnirea accesului la fantezie, acces pe care nici adulții n-ar trebui să-l piardă, reprezintă un fundament el educației literare ulterioare.

În lucrarea „Comment faire entrer la poésie à l’école maternelle?”, Carine Saint-André sub îndrumarea profesoarei Nathalie Charvy expune pe larg beneficiile introducerii poeziei în grădiniță. Descoperirea poeziei și conducerea activităților de creație în clasa/grupa de copii, au de-a face mai mult cu o anume stare de spirit, decât cu informații/cunoștințe tehnice în acest domeniu. Concluziile acestui studiu au fost că în urma contactului cu poezia, copiii rezervați/timizi au început să vorbească mai mult, în structuri sintactice mai complexe, au început să se asculte mai cu atenție între ei, în vorbirea lor au apărut o serie de expresii poetice; s-a observat atât la nivel global, cât și individual o dezvoltare a vocabularului preșcolarilor precum și o lărgire a percepției asupra lumii poetice. În plus, acest studiu arată că cei mici au manifestat entuziasm în descoperirea acestui nou gen literar, fiind capabili chiar de creații poetice simple. Activitățile poetice desfășurate cu clasa, reprezintă o sursă de plăcere și dezvoltare, atât pentru educatoare, cât și pentru copii, de aceea autoarea încurajează introducerea sau, după caz, extinderea acestor tipuri de activități, utilitatea lor fiind îndeajuns demonstrată.

Pe lângă cele trei cercetări prezentate anterior, am studiat și câteva articole, dintre care am ales unul scris de Agathe Tupula Kabula (licențiată a programului de specializare în ortofonie a Universității din Montreal și membră a Ordinului ortofoniștilor și audiologiștilor din Québec, din anul 2010. Articolul se numeste „5 trucs pour stimuler le langage des enfants pendant l’été” -“5 modalități/trucuri de stimulare a limbajului copiilor în timpul verii”. În cadrul acestui articol, sunt detaliate cele 5 sugestii, după cum urmează:

1. Înscrierea copiilor la un curs de muzică, deoarece muzica poate stimula emisfera stângă a creierului. Aceste activități favorizează învățarea citit-scrisului, dezvoltă auzul muzical, memoria auditivă, simțul fonologic, abilitățile de percepție, etc. Muzica este importantă și pentru segmentarea și manipularea unităților sonore ale limbajului, cum ar fi rimele, silabele și fonemele;
2. Încurajarea copiilor pentru învățarea unei limbi străine deoarece creierul uman are capacitatea de a învăța mai multe limbi, în special la vârste fragede; bilingvismul prezintă multe avantaje pentru copii, mai ales pentru cei cu tulburări de limbaj;
3. Stabilirea timpului de lectură împreuna cu/pentru cel mic; lectura îmbogățește limbajul, dezvoltă imaginația și creativitatea, construiește abilitatea de a asculta și îi permite copilului să se exprime;
4. Organizarea unui moment al discuțiilor despre cotidian, timp în care copilul va povesti, sprijinit fiind prin întrebări, ceea ce i s-a întâmplat în ziua care tocmai a trecut; este benefică solicitarea din partea părinților a informațiilor suplimentare, pentru a „forța” copilul să se exprime cât mai variat; este obligatorie respectarea pauzelor în vorbire și a timpului de gândire necesar pregătirii răspunsurilor/discursului; orice idee sau subiect de conversație sunt bune pentru stimularea capacităților creatoare;
5. Accentuarea plăcerii: limbajul copiilor este mai întâi cel al plăcerii, reprezintă calea principală spre toate achizițiile lor; jocul permite creșterea motivației de învățare și a plăcerii de a învăța, le dezvoltă creativitatea și capacitatea de a rezolva probleme.

În încheiere aș dori să menționez că limbajul elevat al viitorului adult se formează încă din copilărie, prin diferite metode pe care educatorul le alege. Contează foarte mult exemplul pe care-l are mereu în preajmă. Dacă vrem să-l educăm pe el, trebuie să avem grijă întâi de noi. Regulile stricte, pedepsele repetate și alte activități de acest gen, inhibă copiii, care nu vor face decât să urmeze o cale știută, trasată de noi. Capacitatea de „a fi creativ” nu este doar o dorință ci o necesitate într-o lume în continuă schimbare, care cere de la copiii de astăzi inovație și performanțe în cât mai multe domenii.