Integrarea copiilor cu tulburări din spectrul autist

A. Prezentarea cazului: Copilul H. V. I., în vârstă de 4 ani, de sex masculin, la grupa mijlocie și prezintă un retard de natură socio-afectivă, tulburări comportamentale, dificultăți de învățare și integrare socială.

Obiective: determinarea cauzelor; eliminarea cauzei/cauzelor; propunerea unui program educativ de intervenție.

1. Probleme medicale: Anamneză personală Copilul corespunde normelor de vârstă în dezvoltarea fizică (greutate, înălțime), dar are și efecte care necesită o atenție specială; născut la termen, iar din relatările mamei reiese că nu a avut probleme deosebite de sănătate până la 3 ani;

Copilul prezintă probleme de dezvoltare care necesită a fi evaluate de către specialiști

Anamneză familială: Este al doilea copil al familie, primul copil, aparent fără probleme. Spun aparent, deoarece, familia nu este prea cooperantă și nu pot afla foarte multe informații. Mama este asistent medical, tata lucrează în construcții. Copilul locuiește împreună cu părinții și sora lui într-un apartament cu două camera.
Este o familie organizată, iar relația dintre părinți pare una bună.

Relațiile cu părinții: sunt în general bune. Se simte mai apropiat din punct de vedere afectiv cu mama decât cu tata, deși în primele zile de grădiniță a plecat cu o persoană străină și nu cu bunica. El nu făcea diferența între proprii bunici și alte persoane. Cultivă un raport pozitiv și cu sora sa.

La grădiniță: este un copil interiorizat, nu comunică cu colegii, manifestă un comportament dezechilibrat și răuvoitor, singurul mod de interacțiune cu colegii este atunci când nu-i convine ceva și lovește. În ceea ce privește elementele care țin de afectivitate se poate observa emotivitate, o doză de anxietate și chiar neîncredere în sine.

Nu participă la toate activitățile desfășurate la grupă, își găsește alte preocupări; incapacitate de coordonare a mișcărilor mâinii, nu reușește să redea semene grafice, să realizeze un desen, să picteze în contur.

Copilul nu reacționează la stimuli externi (strigătul pe nume, zgomot, sunete), decât dacă aceștia au o anumită intensitate, se produc la o distanță mică față de subiect și după câteva repetări ale acestora. Am constatat de multe ori că nu înțelege mesajul, nu știe ce are de făcut și atunci recurge la imitație. De exemplu, după activitatea artistico-plastică folosesc șervețelele umede. El nu știe ce trebuie să facă, se uită în jur și după câteva minute, și la insistențele mele, îi arăt ce are de făcut. Doar așa ajunge să execute acțiunea propusă.

Din punct de vedere al limbajului, acesta lipsește cu desăvârșire, nu este dezvoltat, se exprimă emițând doar onomatopee și arătând cu mâna spre ceea ce dorește. Nu înțelege ceea ce i se transmite, dă impresia că nu aude, nici măcar mesajele simple, uzuale de genul: „Bea apă!”, „Stai jos!”, „Aruncă hârta la coș!”.

Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) și nu cel de comunicare al limbajului, ecolaliile sunt imediate sau întârziate. Nu-și fixează privirea asupra persoanelor din jur și nu stabilește contact vizual cu acestea.

În urma evaluării inițiale poate fi formulată următoarea concluzie: Copilul atestă deficiențe în dezvoltare și dificultăți de adaptare, socializare, învățare, care, cu un anumit suport educațional adițional (metode și strategii didactice individualizate), precum și prin desfășurarea terapiilor cu specialiștii, pot fi remediate într-o oarecare măsură.

Metoda de bază pentru examinarea preșcolarului H.V.I. a fost observația înregistându-se dezvoltarea motrică, cunoașterea părților corpului, recunoașterea formelor, culorilor, orientarea spațială, noțiuni, răspunsuri la comenzi, număratul, folosirea creionului (înregistrarea comportamentului s-a făcut, pe cât posibil, în timp și medii diferite).

2. Situația actuală: întârziere în dezvoltarea psihică și de limbaj (în terapie logopedică); prezintă dificultăți de adaptare și socializare (în terapie psihologică și neurologică); relații conflictuale cu colegii de grupă.

B. Procurarea și sistematizarea informațiilor:

1. Analiza activității școlare: rezultate scăzute la majoritatea activităților desfășurate în grădiniță; nu are însușită schema perceptiv-motrică de formă, mărime, culoare; nu arată la cerere părțile corpului; nu rostește niciun cuvânt cu sens; agitație psiho-motorie la frustrare; se adaptează greu cerințelor educaționale, are probleme disciplinare și este dificil de implicat într-o sarcină; nu participă activ la activitățile desfășurate la grupă; nu are deprinderi formale de igienă personală; nu se îmbracă/dezbracă decât cu sprijin.

2. Examinarea proceselor psihice: Gândirea - analiza și sinteza sunt deficitare. Limbajul – retard în dezvoltarea generală a vorbirii. Memoria - testele specifice aplicate reliefează un nivel slab al memoriei. Imaginația – foarte săracă. Atenția - capacitate redusă de concentrare, instabilă. Voința – lipsește, nu are răbdare, dificultăți în desfășurarea de acțiuni. Motivația - de tip extrinsec. Deprinderi de gândire și perceptive - mult sub posibilități. Afectivitatea – prezintă dezechilibre afective majore, comunică greu cu educatoarea și colegii, jucându-se de cele mai multe ori singur.

Stilul de învățare: Greoi, datorită faptului că nu se poate concentra mult timp și se plictisește repede. Preferă jocurile recreative dinamice și educația fizică. Este dezinteresat de celelalte activități din grădiniță, are un stil de muncă încet, se plictisește ușor și nu rezistă la efort fizic.

3. Relații sociale: Mai are o soră mai mare decât el, cu o diferență de patru ani între ei. Mama nu-i acordă atenția necesară deoarece este preocupată permanent de asigurarea condițiilor de trai. Tatăl este mai mult plecat de acasă prin prisma meseriei. Se joacă colegi de grupă, în general cu copiii mai năzdrăvani cu care se și ceartă pe jucării.

C. Metode folosite pentru depistare: observarea sistematică, analiza produselor activității, teste, chestionare.

D. Configurarea situației: În urma observării directe a preșcolarului, a discuțiilor purtate cu părinții, a analizei chestionarului aplicat părinților în momentul înscrierii copilului în grădinița noastră, precum și a analizării produselor activităților efectuate de preșcolar și a comportamentului acestuia, s-au stabilit următoarele: copilul să nu lipsească de la grădiniță fără motive întemeiate; să urmeze indicațiile și recomandările d-nei educatoare; să participe la ședințele de terapie recomandate de educatoare și de către specialiști; să fie mai cooperant cu colegii săi, să împartă jucăriile cu aceștia.

E. Elaborarea metodelor și strategiilor de acțiune

• Se acționează la nivel personal prin: creșterea încrederii în forțele proprii; stimularea motivației pentru învățare; modificarea atitudinii copilului față de învățare; modificarea atitudinii părinților față de copilul; modificarea atitudinii copilului față de colegi și relațiile cu aceștia.
• Se acționează la nivelul grupei de copii prin: înlesnirea integrării în grupul de copii;solicitarea copilului în realizarea unor activități care îi fac plăcere, desfășurate în cadrul grupului de copii.
• Se acționează la nivelul tuturor factorilor: părinți, educatoare, colegi de grupă, anturaj.

F. Luarea și susținerea hotărârii: Elaborarea unui proiect educativ de intervenție, formularea de prognoze privind evoluția ulterioară a copilului.

a) Scopul: intensificarea colaborării grădiniță – familie; copilului să-i fie stimulată motivația pentru grădiniță și pentru activitățile desfășurate în cadrul acesteia; copilul să devină sociabil cu colegii.

b) Obiective: favorizarea integrării în grup prin realizarea de acțiuni comune cu colegii și prin folosirea de strategii personalizate; implicarea și stimularea motivațională a părinților în educarea și creșterea copilului prin parteneriatele încheiate la începutul anului școlar între grădiniță și familie; modificarea atitudinii copilului față de colegi; stimularea motivațională adecvată a copilului față de activitățile desfășurate în grădiniță; realizarea unui program de activități fără suprasolicitare sau efort în salt, cu sarcini repartizate în funcție de particularitățile copilului, cu întărirea succesului și diminuarea insuccesului; dezvoltarea încrederii în forțele proprii, dezvoltarea și îmbunătățirea imaginii de sine a copilului; conștientizarea de către părinți a responsabilităților care le revin în educarea copilului lor, a necesității tratării diferențiate a fiecărui copil în funcție de particularitățile de vârstă – consiliere săptămânală.

Concluzii: În urma evaluării rezultatelor obținute după derularea programului de intervenție am ajuns la concluzia că preșcolarul H.V.I. și-a îmbunătățit comunicarea cu colegii, având o inter relaționare pozitivă cu cel puțin trei colegi din grupă, a reușit să-și construiască un comportament empatic, participă la activitățile care îi sunt recomandate.

Ca urmare a aplicării metodelor și strategiilor personalizate, a desfășurării exercițiilor și activităților simple, accesibile desfășurate, atât în cadrul activităților consemnate în caietul educatoarei, cât și în urma desfășurării celor din planul de intervenție stabilit, preșcolarul a dobândit o experiență cognitivă relativ bună, poate transmite informații orale folosind gesturi și mimica în comunicare, prezintă o coordonare vizio-motorie bună (reușește să țină corect instrumentele de scris), este capabil să meargă pe un traseu stabilit. Orientarea spațială a fost îmbunătățită, înțelegând noțiuni simple de „închis/deschis”.

Nu reușește să recunoască și să discrimineze formele, culorile, mărimile, încă lucrăm la acest aspect.

 

Bibliografie:

Cosmovici A. și alții, Metode pentru cunoașterea personalității, E.D.P. București,1972;
Viorica Oprea, Elena Liliana Nițu, Diana Chiriacescu, Elena Lungu Petruța, (2003). Set de instrumente, probe și teste pentru evaluarea educațională a copiilor cu dizabilități, București, Editura MarLink;
Popovici, D.V.(1999). Elemente de psihopedagogia integrării, București, Ed.Pro Humanite.