De la abordarea metodologică tradițională la cea contemporană a activităților din domeniul estetic și creativ

Am ales tema „De la abordarea metodologică tradițională la cea contemporană a activităților din domeniul estetic și creativ” deoarece activitățile de expresie și creație artistică au devenit esențiale în practica educațională a grădinițelor încă de la începuturile educației instituționale timpurii și preșcolare. Studiind experiențele pedagogice internaționale, precum și practica educațională locală, se constată că abordările metodologice ale activităților didactice de educație plastică în grădiniță s-au schimbat și s-au îmbunătățit de-a lungul timpului. Copierea modului de exprimare a educatoarelor a fost înlocuită de exprimarea spontană a copilului.

Considerații teoretice

Experiențele copilului în domeniul artei au un rol important în încurajarea dezvoltării integrale și sănătoase a acestuia. Unul dintre domeniile artei care are un rol important în dezvoltarea cognitivă a copilului mic este cel al exprimării artistice, prin care copilul explorează, explică și concepe lumea sa interioară și pe cea care îl înconjoară. Activitatea artistică le oferă copiilor posibilitatea de a-și explora propriile idei, individual sau în grup, și, de asemenea, de a discuta aceste idei cu alți copii și adulți. În cadrul activităților artistice, copiii își dezvoltă potențialul creativ prin utilizarea unor materiale și tehnici diferite; își dezvoltă inteligența vizual-spațială, sensibilitatea vizuală, imaginația, percepția estetică și posibilități specifice de exprimare artistică (Efland, 2002; Kindler, 2010).

Rolul educatorului în stimularea și observarea dezvoltării artistice a copiilor

Consider că rolul principal al unui educator este de a pregăti și de a asigura un mediu stimulativ pentru a le oferi copiilor posibilitatea de a învăța prin intermediul tuturor simțurilor. În acest sens, este necesar să se includă manipularea și explorarea cu diferite materiale și obiecte, ceea ce va permite copilului să perceapă, să experimenteze și să conceapă într-un mod integral. Planificarea activităților artistice în care este direcționată percepția copiilor, stimulează curiozitatea acestora și dezvoltă percepția senzorială. Totodată, observarea copiilor în activități, descoperirea intereselor și posibilităților lor, ajută educatorul să conceapă noi activități. Sunt de părere că intervenția sa nu trebuie să fie sub formă de instrucțiuni privind modul de lucru, ci sub formă de provocări care să stimuleze atenția și interesul copiilor pentru explorarea ulterioară. Ajutorul sub forma unor instrucțiuni despre ce și cum să deseneze, să picteze sau să modeleze cu ajutorul schemelor, îi pune pe copii în situația de a finaliza ideea altcuiva, ceea ce, de foarte multe ori, îi obosește sau îi descurajează să continue munca independentă și le înăbușă dezvoltarea creativă (Eisner, 2002).

Dezvoltarea creativității copiilor prin activități artistice

Majoritatea specialiștilor în artă, a profesorilor și a factorilor de decizie politică consideră că activitățile din domeniul estetic și creativ îmbunătățesc dezvoltarea creativității la copii (Craft, 2011). În secțiunea de anexe a acestui document se regăsesc mai multe imagini cu activități din domeniul estetic și creativ realizate personal la grupă. Conform Rachmawati & Kurniati (2010), există mai mulți factori care susțin copiii creativitatea copiilor:

• Posibilitatea copiilor de a fi creativi dacă au puțin timp liber pentru a-și explora ideile și conceptele lor. Profesorii le oferă copiilor timp pentru a gândi sau a-și imagina, deoarece, practic, creativitatea necesită, de asemenea, timp pentru a explora și pentru a exprima idei;
• Motivația sau încurajarea. Motivația este dată sub formă de cuvinte, cum ar fi felicitările, care sunt folosite pentru a-i motiva pe copii să crească încrederea în sine, astfel încât să nu se rușineze și să nu se teamă mai mult în a-și exprima ideile;
• Existența unor facilități pentru a încuraja copiii să facă experimente și explorări. În acest caz, profesorul pune la dispoziție mijloace de comunicare care îi vor sprijini în continuare pe copii să fie creativi. Procesul activităților de predare și învățare în grădinițe nu poate fi separat de rolurile profesorului.

În concluzie, creativitatea copiilor în educația timpurie poate fi dezvoltată prin activități din domeniul estetic și creativ. Abordarea contemporană a acestei arii se caracterizează prin accentul pus pe deschidere, libertate, abordare holistică și dezvoltarea competențelor copilului, ceea ce necesită cu siguranță un educator competent. Cred că educatorul trebuie să fie o persoană creativă, deschisă și curioasă, pregătită pentru învățare și formare pe tot parcursul vieții, prin care își va consolida competențele pentru implementarea activităților de acest tip în grădinițe și va aplica cunoștințele dobândite în activitatea sa cu copiii.

 

Bibliografie:

Craft, A. (2011). Approaches to creativity in education in the United Kingdom. In J. Sefton-Green, P. Thomson, K. Jones, & L. Bresler (Eds.), The Routledge international handbook of creative learning (pp. 129–139). London: Routledge;
Efland, D. A. (2002). Art and cognition: Integrating the visual arts in the curriculum. New York: Teachers College Press;
Eisner, W. E. (2002). The Arts and the Creation of Mind. New Haven: Yale University Press;
Kindler, M. A. (2010). Art and art in early childhood: What can young children learn from “a/Art activities?” International Art in Early Childhood Research Journal, 2(1);
Rachmawati, Y., & Kurniati, E. (2010). Strategies for Developing Creativity in Kindergarten Age Children. Jakarta: Kencana Prenada Media Group.