Importanța dezvoltării inteligenței emoționale

Psihologia copilului este un element esențial în studiul psihologiei vârstelor, bazându-se pe studiile științifice complete care se dezvoltă pe diferite perioade de evoluție a copilului. Prin urmare psihologia copilului nu poate fi evaluată și explicată în mod singular fără referință la psihologia vârstelor, întru-cât aceasta creează o percepție completă asupra evoluției psihice, însă psihologia copilului aduce o parte importantă la perceperea apariției vieții psihice.

Conform cercetătorilor psihologia vârstelor este o ramură a științelor psihologice izvorâtă din necesitatea de a înțelege modul în care se constituie caracteristicile, funcțiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste și evoluția lor pe tot parcursul existenței umane, 9 cu procesele ce caracterizează fiecare vârstă (Verza, et al., 2000, p.19).

Atât în viața școlară, cât și în viața emoțională eficientă, adulții contribuind la dezvoltarea copiilor pe acest plan, pe termen lung preșcolarii vor obține rezultate pozitive semnificative privind starea lor de bine. De obicei copiii se confruntă cu o cantitate uriașă de informații. Din păcate, este posibil să nu le poată converti întotdeauna la evaluare, dar acest lucru nu înseamnă că informațiile furnizate nu sunt foarte multe. În plus față de numeroasele discipline care trebuie studiate, știința și tehnologia, limba maternă și matematica, istoria, geografia și studiile religioase, copiii vor dobândi abilități practice care să îi ajute să rămână în formă, sănătoși și în siguranță, ajutându-i să se exprime prin artă, dramă și muzică. Când sunt foarte mici, copiii demonstrează că dețin capacități mintale extraordinare. Fie că vorbim despre imaginația lor ingenioasă, capacitatea de a crea o lume nouă, uimitoare, curiozitatea inepuizabilă pentru tot ceea ce este în jurul lor sau ideile ciudate care ne fac să ne micșorăm și să ne facă să simțim îndoieli. „De ce nu m-am gândit niciodată la asta?” Una dintre bucuriile de a fi părinte sau profesor este că de multe ori copiii ne surprind. Experții spun că, înainte de a încerca să creștem un copil cu minte emoțională, trebuie să învățăm să folosim această abilitate în viața noastră personală. Fiind determinată genetic inteligența emoțională are o puternică bază în funcționarea neurobiologică a creierului. Acesta va fi afectat de factorii de mediu în timpul copilăriei, pe măsură ce se dezvoltă limbajul și abilitățile sociale ale copilului.

Ce este emoția? Termenul de emoție nu a fost încă definit cu exactitate de către cei care l-au studiat de-a lungul timpului. Conform Dicționarului Oxford emoția este „orice agitație sau tulburare mintală, sentimentală sau personală; orice stare mintală acută sau tensionată”. Cu alte cuvinte emoția este mai mult un sentiment care se află într-o strânsă legătură cu stările psihologiei, motiv pentru care emoția afectează modul în care un copil își dezvoltă comportamentul. În general, sunt sute de emoții fiecare diferind una de cealaltă.

Psihologul W. Mischel de la Universitatea Stanford a aplicat unor copii în vârstă de 4 ani un test cu acadele care poate prevedea cât de bine se vor adapta aceștia ca liceeni. Testul constă 18 în a le oferi copiilor o singură acadea chiar în acel moment sau două acadele peste o anumită perioadă de timp când se va întoarce supraveghetorul. Copiii care își pot controla sentimentele / emoțiile și au suficientă răbdare pentru a accepta două acadele nu sunt doar mai capabili din punct de vedere emoțional, ci și mai capabili în școală.

Unii copii au temperamente foarte dificile de la naștere, în timp ce alții par să fi dobândit acest temperament din cauza experiențelor dureroase de viață. Este important să ne amintim că nu vor să fie răi. Un copil care este rău este nefericit indiferent ce cred părinții sau ceilalți. Un copil care se comportă greșit încearcă să învețe un mod de viață în această lume, deși nu reușește, înseamnă de fapt să învețe autodisciplină, responsabilitate, socializare și inteligență emoțională. Responsabilitatea trebuie să se bazeze părinților. A deveni părinte înseamnă a juca rolul de lider al familiei și a ajuta copiii să-și dezvolte inteligența emoțională. Doar atunci când părinții își folosesc abilitățile și își învață copiii abilitățile pot atinge obiectivele stabilite de părinți.

Educația bazată pe inteligența emoțională nu poate fi discutată în termeni tehnici, deși titlurile ghidurilor pentru părinți sună atrăgător la fel și cuvintele spuse de autori, ele sunt rareori adecvate și pentru situațiile din propriul cămin. Printre lucrurile care dau un sens vieții noastre se află și educația, fiind un proces important în relația cu copiii, dar ceea ce ajută cu adevărat este educația pe baza inteligenței emoționale. Aceasta ne ajută să creăm un echilibru în viețile noastre cât și în relațiile cu copiii. Acțiunile noastre trebuie să țină cont de sentimente și să ne ajute în ținerea sub control a emoțiilor noastră cât și cele ale copiilor. Viața este diferită pentru fiecare copil, dar în fiecare caz pierderea controlului poate însemna pierderea unor drepturi sau a unor oportunități pentru ai motiva copii au nevoie de un mediu pozitiv.

După cum spuneam, pentru a dezvolta abilitățile sociale ale copiilor și a-i face să descopere inteligența emoțională, este nevoie de o nouă metodă. Ideea principală este de a lăsa copilul să învețe să gândească singur, în loc să i se spună ce să facă. Pentru părinți, acest lucru poate fi dificil, deoarece nu se întâmplă în mod natural. Conexiunile emoționale sunt apropiate, iar natura acestei relații vă permite să reacționați la copil emoțional, mai degrabă decât cognitive. Conceptele îndrumătoare ale educației inteligenței emoționale pot ajuta copiii să gândească pentru ei înșiși.

În concluzie copiii sunt ființele care se bucură fără motiv, pur și simplu „de aia”, din lucruri mărunte și fără sens pentru noi adulții, trăiesc simplu fără a complica lucrurile, iar în ochii lor se citește puritatea și vulnerabilitatea. Copiii sunt neatinși de fricile și frustrările pe care adulții tind să le construiască în timp, sunt creduli și ușor influențabili având încredere în tot ceea ce noi adulții spunem, asta până la proba contrarie când se vor simți dezamăgire. Copiii sunt cei care trăiesc clipa, acum și aici fără a crea pretexte și motive, iar în toată această lume a lor sunt pur și simplu fericiți. Noi adulții avem datoria de a crea un mediu social și psihologic propice dezvoltării armonioase a copiilor, fără compromisuri. Cu toate acestea, nu întotdeauna copiii se bucură de medii armonioase, ba chiar din contră, medii situate la polul opus armoniei, tocmai de aceea nivelul de dezvoltare a inteligenței emoționale a acestora diferă în funcție de bagajul din trecut și implicarea părinților.

Prin urmare, persoanele cu abilități emoționale bine dezvoltate sunt mai susceptibile de a fi mulțumite în viață, devin eficiente în mai multe domenii, își gestionează propriul mod de gândire baza pe productivitate, pot comunica eficient cu ceilalți, stabilesc și întrețin relații adecvate.

 

Bibliografie:
Elias, M. J., Tobias, S. E., & Friendlander, B. S. (2012). Inteligența Emoțională în educarea copiilor. București: Curtea Veche.
Goleman, D. (2001). Inteligența Emoțională. București: Curtea Veche. 10.
Goleman, D. (2013). Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. București: Curtea Veche Publishing.
Verza, E., & Verza, F. E. (2017). Psihologia Copilului. București: Editura Trei.