Necesitatea dezvoltării gândirii laterale de la vârste fragede

Avem nevoie de o generație sensibilă la nevoile celorlalți, responsabilă și activă, care să activeze pe baza unor motivații puternice în beneficiul comunității și să aibă inițiativă în situații de criză. De unde să pornească această generație „așa cum poate și trebuie să fie” dacă nu din lumea curată, caldă, ocrotitoare, generoasă și activă a grădiniței? Aici demersurile educative utilizează cele mai eficiente strategii didactice care să contribuie la formarea personalității fiecărui copil, la educarea pentru o mai bună conviețuire în grupurile sociale, la deschiderea către angajare, cooperare, comunicare, încredere și spirit novator. Se poate spune că preșcolarul devine coparticipant la propria sa formare.

Metodele de învățare în grup utilizate, pe lângă cele tradiționale, stimulează capacitățile intelectuale și cognitive ale copiilor, gândirea critică, gândirea divergentă, gândirea laterală.

Gândirea laterală semnifică un mod de a gândi care urmărește schimbări în percepții, concepte și idei prin utilizarea unor instrumente specifice. Gândirea laterală nu este altceva decât abilitatea de a gândi creativ și de a ieși treptat din zona de confort și abordarea subiectelor dintr-o perspectivă neașteptată. Gândirea laterală este strâns legată de intuiție, creativitate și dispoziție, toate au aceeași bază, însă gândirea laterală este un proces deliberat. Este un mod de folosire a minții, ca și gândirea logică, dar de alt tip. Gândirea laterală este descrierea unui proces, ce poate fi învățat pentru a fi folosit.

Principiul esențial al gândirii laterale este acela că orice mod particular de a privi lucrurile reprezintă doar unul dintre nenumăratele moduri posibile. Însuși cuvântul lateral sugerează mișcarea într-o parte și în alta, pentru a genera modele alternative, spre deosebire de mișcarea înainte care dezvoltă un singur model.

În multe unități de învățământ, metodele gândirii laterale au devenit, în prezent, instrumente de predare cotidiene. Acestea sunt metodele de învățare în grup sau metodele active, pliate pe orientările actuale ale predării-învățării în învățământul preșcolar; mutarea accentului de pe transmiterea de informații pe formarea de comportamente, capacități și competențe.

Am folosit în multe activități metoda Explozia Stelară, exemplu: activitatea cu tema LA SĂNIUȘ - activitate de consolidare a cunoștințelor în care copiii au formulat întrebări specifice determinate de întrebările coordonatoare:

– Cine merge la săniuș?
– Unde se amenajează derdelușul?
– Când ne dăm cu sania?
– De ce ne dăm pe derdeluș?
– Ce fac copiii la săniuș?

Aceste metode ajută copiii să-și formeze personalitatea, să se cunoască, să-și dezvolte stilul propriu de gândire și acțiune. Folosirea acestor metode stimulează interesul copiilor pentru participare la activitate, promovează interacțiunea dintre mințile participanților, pun în valoare nevoia copiilor de a lucra într-un mediu prietenos. Fiecare membru al grupului își asumă responsabilitatea sarcinii de îndeplinit, se stimulează comunicarea cu ceilalți în rezolvarea sarcinii date, apare încurajarea și sprijinirea reciprocă, evaluarea se face pe grup și apare concurența între grupuri.

Este foarte important ca în procesul didactic din grădiniță să folosim strategii bazate pe constituirea unei varietăți de contexte problematice, în măsură să genereze deschidere către domenii experiențiale, să stabilim strategii diferite în rezolvarea de probleme, organizarea unor activități variate de învățare pentru copii, în grup și individual, în funcție de nivelul și ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia. Activitățile desfășurate cu copiii trebuie să pună copilul în situația de a rezolva probleme, de a explora, investiga, de a inova.

De exemplu: Jocul *DE-A VISUL* în care am povestit copiilor un peisaj frumos de primăvară. În timpul povestirii copiii au stat pe covor, culcat cu fața în sus, într-o poziție confortabilă. Am povestit o întâmplare plăcută, relaxantă, veselă și amuzantă pe care au ascultat-o cu ochii închiși. Când s-au „trezit”, fiecare copil a desenat pe o foaie de hârtie cum și-a imaginat visul. Toate lucrările au fost apreciate.

Trebuie să lucrăm cât mai mult în echipă, pentru că astfel copilul învață să-i accepte pe ceilalți așa cum sunt, cu perfecțiunile și imperfecțiunile lor.

Copiii vor fi îndrumați și încurajați să devină conștienți de ei înșiși, de emoțiile lor, să perceapă lumea mai clar, să știe ce își doresc, să se comporte în acord cu valorile promovate în grădiniță și în comunitate prin: exerciții, jocuri de echipă, jocuri de rol, lucru în echipă, brainstorming, poveștile terapeutice, tehnici de relaxare, gândirea laterală.

Pentru copiii preșcolari, dezvoltarea gândirii laterale are numeroase beneficii cum ar fi: exprimarea propriilor opinii în mod liber; respectul pentru opiniile celor din jur; întărirea încrederii în sine; toleranța față de partenerii de dialog; dezvoltarea spiritului critic și autocritic; amplificarea cooperării și comunicării interpersonale; plasarea copilului în centru procesului educativ prin solicitare individuală și personalizată.

Situațiile specifice și condițiile, care pot duce la dezvoltarea gândirii laterale, la cea mai fragedă vârstă, pot fi considerate următoarele: stimularea comunicării prin organizarea de discuții, dezbateri între copii, între copii și educatoare; încurajarea copiilor să pună cât mai multe întrebări; stimularea spiritului critic ,a capacității de argumentare și de căutare a alternativelor; libertatea de exprimare a cunoștințelor, gândurilor, a faptelor; organizarea de discuții pe anumite teme, inițierea de jocuri, excursii; activizarea copiilor prin solicitarea de a opera cu idei, concepte, obiecte în vederea reconsiderării acestora și a emiterii de noi variante; educarea capacității de a privi altfel lucrurile, de a-și pune întrebări neobișnuite despre lucruri obișnuite stimularea interesului către nou ,necunoscut și oferirea satisfacției găsirii soluției după depunerea unui efort de căutare de către copil.

Crearea unei ambianțe bine organizate încurajează copiii să aibă inițiativă, să exploreze și să creeze. Educatoarele trebuie să urmărească dezvoltarea copilului, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru toată grupa în ansamblu, să planifice teme care să respecte personalitatea fiecăruia, să răspundă intereselor copiilor, să le mențină trează curiozitatea și să stimuleze învățarea în cooperare. Experiența a demonstrat de fiecare dată că orice copil posedă potențial creativ, iar creativitatea este educabilă.

Este necesară schimbarea poziției față de copil în procesul instructiv-educativ. Copilul trebuie considerat, de mic, drept participant activ la propria formare. Trebuie avut în vedere formarea unor deprinderi de învățare interactiv-creativă, antrenând efortul intelectual din partea copilului. Cu cât sunt mai de timpuriu formate, fixate și consolidate aceste deprinderi, cu atât au un efect formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea capacităților intelectuale superioare.

 

Bibliografie:
www.bellanima.ro/gandirea-laterala-in-dezvoltarea-creativitatii
iteach.ro/experientedidactice/despre-gandirea-laterala-aplicatii-in-educatie
atelierlicurici.wordpress.com/2016/09/27/dezvoltarea-gandirii-la-prescolari