Într-o lume invadată de mijloace electronice, lectura trebuie privită nu numai ca o capacitate a oamenilor de a descifra și folosi informațiile tipărite, ci și ca o abilitate de viață, ca un comportament ce contribuie la menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate și a echilibrului mental.
Din perspectiva învățării, procesul fundamental al devenirii umane, cititul sau lectura contribuie la dezvoltarea vocabularului, a concentrării și a raționamentului, la formarea unei atitudini empatice, dar și a percepției sociale, și, nu în ultimul rând, la dezvoltarea inteligenței emoționale. Pe scurt, lectura ajută la dezvoltarea intelectuală, cognitivă, emoțională și socială a unui om.
Până nu demult era încetățenită ideea că lectura sau cititul debutează odată cu intrarea copilului în școală. În ultima perioadă, este unanim acceptată părerea conform căreia cititul debutează înainte de debutul școlarității prin așa-numită literație emergentă, ce reprezintă dezvoltarea timpurie, în cadrul familiei, a unor abilități de citit-scris la copii. Mai corect ar fi să numim aceste abilități ca abilități de pre-literație ce apar în paralel cu dezvoltarea limbajului, a vorbirii și a auzului la copiii de vârstă mică. Toate aceste activități asigură un debut foarte bun copiilor în școală, care la vârstă de 5-7 ani, pot face față cu succes învățării cititului deoarece stadiul pre-citirii (al pregătirii pentru citit) a fost deja parcurs.
Familia contribuie foarte mult în acest sens și ea este cea care oferă copiilor oportunități pentru învățarea timpurie a cititului. Orice familie poate contribui la dezvoltarea interesului și a apetenței pentru lectură a copiilor de orice vârstă prin câțiva pași simpli, precum: lectura unor cărți realizată de către părinți, mai ales copiilor de vârstă preșcolară; cititul în fața copiilor (copiii vor imita ceea ce vor vedea); stabilirea unui țel în ce privește numărul de cărți pe care părinții și copiii și le propun să le citească într-un anumit interval de timp (un an sau o jumătate de an sau chiar o lună); vizite la librării sau biblioteci, părinții împreună cu copiii; participarea la evenimente de tip lansare de cărți/târguri de cărți; „cartea de pe noptieră”: păstrarea unei cărți pe noptieră, din care să se citească în fiecare seară; desfășurarea unor activități comune părinți/copii sugerate de cărțile citite; completarea unui „Jurnal de lectură”.
Pentru a fi eficientă și a-și putea atinge scopul, lectura trebuie să fie percepută de copii ca o activitate plăcută și accesibilă. Orice copil se angajează cu plăcere într-o activitate care este pe măsura puterilor lui, pentru care are dezvoltate abilitățile necesare. Nu este suficient să recunoști literele, să le asociezi cu sunetele corespunzătoare, să formezi din acestea silabele, cuvinte și enunțuri pentru a citi. Acesta este doar primul pas. Cititul/lectura presupune realizarea sensului pe care fiecare cuvânt și fiecare enunț îl implică, ca apoi să poată fi construit sensul întregului text. Pentru un copil, toate aceste lucruri nu sunt simple. El trebuie să caute în text puncte de sprijin pe care să-și bazeze înțelegerea, să identifice acei indici ai textului care îl ajută să construiască sens, să găsească acele elemente care explică textul și-l face inteligibil. Astfel, cititul devine o căutare în care copilul își angajează toate competențele cognitive de care dispune, o căutare în care, uneori, are nevoie de ajutor. Aici intervin dascălii, familia și toți ceilalți subiecți implicați în educația copilului pentru a transforma această căutare într-un succes.
Odată asigurat acest aspect, cititul și universul cărților reprezintă mediul ideal în care copilul face cunoștință, pe lângă toată bogăția de informații, emoții, imagini, modele, și cu valorile morale pe care mediul social din care face parte le promovează. Familia poate folosi cu ușurință contextele pe care lectura unor cărți le permite pentru a dezvolta judecățile morale ale copiilor ca parte integrantă a ființei acestuia. „Copilul se hrănește din trăiri frumoase” (Rabindranath Tagore), care îi oferă prilejul să cunoască viața altor semeni și, implicit, lumea. În cadrul familiei și cu cartea alături, copilul învață respectul, sinceritatea, devotamentul, onoarea, ordinea, grija, întrajutorarea etc. Caracterul unui personaj, relațiile sociale pe care acesta le dezvoltă cu celelalte personaje, comportamentele dezirabile și prosociale pe care le manifestă, valorile morale în numele cărora acționează și pe care le reprezintă sunt tot atâtea oportunități pe care familia le poate folosi pentru a forma și dezvolta copiilor un caracter moral frumos și echilibrat.
Activități asociate lecturii pot fi desfășurate cu succes de către orice familie ce dorește să se implice și să susțină copilul pe îndelungatul drum al unui citit eficient. Ele sunt imaginate asemeni unor jocuri prin care copilul, asemeni unui detectiv, încearcă să găsească indicii precum: cuvinte, personaje, argumente, sfaturi, emoții și, bineînțeles, plăcere asociată lecturii.
Publicat de:
Achim Adina
Profesor înv. primar, la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca.