Iubim copiii, ne exprimăm în relațiile cu ei nu numai respectul pentru om, speranțele de părinți, ci mai ales îndatoririle de dascăli, ce trebuie să îndrume, fără să anihileze personalitatea fiecăruia, evoluția fizică, starea de sănătate, comportamentul și capacitatea intelectuală pentru o bună integrare în societate.
Limba se cere studiată în școală, nu numai ca fenomen abstract, ci mai ales în realitatea funcționării ei legată de ființele care au creat-o și care o utilizează în scopul comunicării. Limba (codul) este concretizată în mesaje create de emițători și interpretate de către receptori. Dar emițătorii și receptorii sunt ființe umane și se va tine seama de particularitățile lor psihologice, precum și de contextele sociale și situaționale în care se realizează mesajele, constituite ca organizări în permanentă dinamică și receptate în acte de interpretare, de asemenea dinamice.
Este necesară integrarea actului de comunicare al oricărui mesaj sau element dintr-un mesaj în contexte identificabile în diverse niveluri: contextul lingvistic sau verbal și contextul nonverbal sau extralingvistic (gesturi, mimică) constituind contextul oferit explicit (situația în care se desfășoară comunicarea, coordonatele personale ale emițătorului, dar și ale receptorului, care va decoda mesajul, determinat și de capacitatea sa de interpretare, mediul social propriu-zis, momentul istoric etc.).
Utilizarea metodei dinamice, contextuale la analiza textului literar se concretizează prin încadrarea operei sau textului literar într-un act de comunicare (emițătorul este autorul, receptorul este cititorul, criticul literar, în școală – profesorul, elevii, iar mesajul este textul literar, științific sau stilistic). Aplicarea concretă a acestor principii este ușurată prin adoptarea următoarei strategii de analiză a textului: utilizarea unor date privitoare la emițător (scriitor), în contextul operei și la receptarea lor; analiza organizării operei: organizarea imediat sesizabilă a contextului explicit, a primului nivel posibil de receptor și, în general, a ceea ce este dat explicit (conținutul propriu - zis – povestirea, intriga, descrierea, etc. – lexic, organizare gramaticală, prozodie, etc.), mijloace de organizare implicită și interpretarea prin contextul implicit, analiza structurii textului în dinamica sa; interpretarea finală (prin sinteza rezultatelor obținute anterior pentru o evaluare estetică).
Cunoștințele și experiența lingvistică anterioară a copilului vor constitui punctul de plecare pentru învățarea vorbirii, dezvoltarea controlată a limbajului. Trebuie să-i ajutăm pe elevi într-o manieră eficace și utilă, să-și însușească limba română maternă, care le permite să gândească și să comunice, să înțeleagă procesele dezvoltării lumii înconjurătoare și ale propriei lor maturizări.
Publicat de:
Vlădău Alexandrina Maria
Profesor învățământ primar, la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Alba Iulia.