Poveștile joacă un rol foarte important din punct de vedere educativ în educația copiilor noștri. Prin intermediul acestora, copilul își însușește comportamentele sociale, își stimulează imaginația, creativitatea, ajută la dezvoltarea morală, le este satisfăcută nevoia de cunoaștere și constituie cadrul optim de dezvoltare a capacității de comunicare.
Încă de la vârsta preșcolară, povestirea este folosită ca metodă de transmitere a cunoștințelor și de dezvoltare a limbajului. De fapt, acest lucru ar trebui să se întâmple mult mai devreme, părinții ar trebuie să fie cei care dau startul acestei metode de învățare, citindu-le povești seara înainte de culcare sau în orice moment al zilei bine stabilit. Ulterior, poveștile le sunt citite de noi, cadrele didactice, urmând ca mai apoi să fie citite chiar de ei, elevii noștri.
Este foarte important ce poveste alegem să o citim sau să o citească elevii, trebuie să ne gândim la nevoile elevilor. Alegem o poveste tematică, cu rol educativ care să aibă o influență pozitivă și constructivă asupra elevului. Pentru elevii din ciclul primar contează foarte mult aspectul fizic al cărții, aceasta trebuie să fie cât mai colorată, cu multe imagini, pentru a fi atractivă și a-i fi mai ușor elevului să asocieze ce citim cu imaginea. Poveștile spuse elevilor oferă beneficii multiple, de la dezvoltarea creativității și cea morală la pătrunderea într-un univers fantastic, plin de mistere și distracții, în care elevul învață să capete încredere în propriile forțe.
Datoria noastră a tuturor, părinți și învățători, este să conducem copilul spre a iubi poveștile, spre a le asculta cu plăcere. Răspunzându-i copilului atunci când el nu înțelege firul istorioarelor, expresiile sau simbolurile din text și încurajându-l să le creeze pe cele proprii, avem în povești o adevărată comoară în punerea bazelor dezvoltării personale a viitorului adult.
Poveștile au rolul de a modela comportamentul elevilor, am observat la elevii mei de la clasa pregătitoare. După citirea unei povești urmează sesiunea de întrebări, pentru a fixa momentele principale, pot fi ascultate și intonate cântece care au legătură cu povestea citită sau pot fi desenate personajele pozitive din poveste. Am specificat ce personaje sa deseneze elevul deoarece, într-o poveste, pot exista atât personaje pozitive, cât și personaje negative. Rolul învățătorului, este acela de a-i explica elevului diferența dintre ele, dintre personaj pozitiv și negativ, dintre bine și rău, dintre plăcut și urât. Prin lupta dintre bine și rău și situațiile conflictuale întâlnite, elevul învață strategii de viață, descoperă consecințele unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale pozitive. Fără a fi obligat să treacă printr-o experiență negativă, elevul poate învăța astfel să descopere lumea din jur, oamenii și modul în care aceștia acționează în diferite situații de viață.
În concluzie, poveștile îi ajută pe elevi să-și înțeleagă și să-ți exprime sentimentele, îi împrietenesc cu lectura, îi învață lecții de viață, le stimulează imaginația, le dezvoltă abilitățile de comunicare, îi relaxează, le sporesc performanțele școlare și capacitatea de concentrare și disciplină, dar cel mai important, întăresc relația părinte – copil.
Așa cum spunea scriitorul și filosoful indian Rabindranath Tagore: La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția povestirilor, pe care au strâns-o oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie și în scris, a depășit celelalte avuții omenești.
- Publicat de:
Vasiliu Loredana-Petronela
Profesor înv. primar, la Liceul Tehnologic „Ion Barbu”, Giurgiu.