Viața cotidiană stă, într-o mare măsură, sub zodia esteticului. Ne întâlnim la tot pasul cu obiecte, activități ce poartă pecetea lui. Contactul cu operele de artă, o parte din activitățile noastre diurne, participarea la ceremoniile cele mai diverse impun o pregătire atentă pentru a recepta valorile estice. Chiar și educația impune un registru estetic. De aici, putem vorbi despre o artă a învățării și educației, despre educatorul artist, despre scenariul și ficțiunea didactică unde autorul (educatorul) joacă un rol bine definit.
Educația estetică este un proces deosebit de complex și laborios, de aceea nu trebuie subestimat și lăsat să se producă spontan și de la sine, reprezintă „activitatea de formare – dezvoltare a personalității umane prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat și cultivat la nivelul sensibilității, al raționalității și creativității umane”. Prin domeniile sale contribuie, în mod deosebit, la educarea estetică a preșcolarilor formând și dezvoltând spiritul de observație, a atenției, reprezentărilor spațiale, imaginația creatoare, interesul și plăcerea de a desena, colora sau de a modela.
Educația artistică reprezintă factorul esențial al educației estetice, care realizează prin cunoașterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte desenul, literatura, pictura, muzica. Activitățile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieții psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliționale și motivaționale.
Stimularea spiritului copiilor prin intermediul artelor constituie obligație. Artele reprezintă o componentă indispensabilă a pedagogiei. Educația estetică interferează cu educația intelectuală în dezvoltarea senzorială, a spiritului de observație, cultivarea imaginației creatoare, a supleții gândirii, a inventivității, în cunoașterea propriilor trăiri emotive și a celor din jur și în declanșarea unei motivații superioare. Educația estetică interferează și cu educația morală. Acesta poate avea o puternică influență asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în fața operelor artistice, prin observarea a tot ce este corect și frumos în activitățile celor din jur.
Educația estetică dinamizează procesele de formare a unei personalități creative. Trăsăturile comportamentului creator sunt determinate de nivelul de inteligenta generală, de gândirea divergentă, receptivitatea față de probleme, de fluența gândirii, de spiritul de observație, imaginația creatoare, capacitatea combinatorie, inițiativă, perseverență, originalitate, nonconformismul în idei. Toate aceste trăsături sunt influențate de factorii creativității și anume: sensibilitatea, aptitudinea, capacitatea de a sintetiza și abstractiza, imaginația creatoare.
În pedagogia contemporană, perioada preșcolarității constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate și flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta imaginației, a fanteziei și jocului, în care copilul are posibilitatea de a-și exterioriza sentimentele și trăirile în mod imaginativ și creativ. Preșcolarul devine participant activ la propria sa formare, accentuându-se astfel caracterul formativ al învățământului actual modern.
La vârsta preșcolară copilul are tendința de a se exprima în lucrările lui bazându-se pe experiența personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a se găsi mijloace și forme de cedare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoțiile și sentimentele trăite.
Activitățile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare și exprimare a vieții copiilor. Motivația acestora pentru activitățile plastice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de redare a imaginilor într-un mod artistic sau nevoia de a povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copiilor evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori însă intervine imaginația creatoare și trece spre fabulație , spre ireal.
Activitățile menite să dezvolte imaginația creatoare sunt surprinse în activități diverse, cum ar fi: aspecte din viața socială, aspecte din natură, evenimente și sărbători.
În concluzie, copiii desenează, cântă, pictează, ștampilează, modelează, desfășoară o bogată activitate. Toate aceste experiențe sunt câștiguri care nu reprezintă un scop în sine, „ci este un mijloc eficient și îndrăgit de educare a unei personalități active cu inițiativă capabilă să se adapteze la condițiile mereu schimbătoare ale societății”.
Bibliografie:
Cucoș Constantin , Pedagogie, Ed. Polirom- Iaşi, 1996,pg.143
Philippe Marie Dominic, Philosophie de l’art Paris, 1991.pg.211
Muhi Șandor, Îndreptar metodic pentru predarea activităților artistico-plastice la învățământul preșcolar.
Publicat de:
Cazanoi Laura
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Albă ca zăpada și piticii”, București.