Noi, învățătorii, pornim la drum cu „boboceii”, de fiecare dată cu inima deschisă și cu emoții puternice. Poate de cele mai multe ori avem emoții mai mari decât copiii și părinții la un loc. Mie mi se întâmplă să am emoții la fiecare început de an școlar. Abia aștept să-i revăd pe copii, să observ dacă au mai crescut sau nu (și de fiecare dată mi se pare că vacanța de vară chiar le priește), să îi îmbrățișez, să vorbesc cu ei.
Din punctul meu de vedere, modul cum un învățător își construiește relațiile cu elevii săi este decisiv pentru o bună înțelegere, respect și reușită școlară. Elevii simt dacă ești deschis, dacă îți pasă de ei, dacă le oferi sprijinul de câte ori au nevoie, dacă pui suflet în ceea ce faci și atunci aceștia răspund la rândul lor oferind respect, implicându-se în toate activitățile școlare și extrașcolare.
Sunt momente când eu discut cu elevii mei „ca între prieteni” și așa reușesc să le câștig încrederea. Alteori purtăm discuții ca între mamă și proprii ei copii, iar atunci aceștia se simt iubiți și protejați. Am observat că, dacă discut deschis cu elevii mei, chiar și atunci când îi dojenesc, aceștia nu se supără. Din contră, înainte să plece acasă de la școală mă îmbrățișează și îmi spun că mă iubesc.
Relațiile constructive între învățător și elevii săi se pot forma și atunci când feedback-ul este oferit într-un timp scurt. De fiecare dată când îmi evaluez în scris elevii, fac tot posibilul ca ei să primească rezultatul evaluării cât mai repede, pentru că eu știu că ei stau cu „sufletul la gură”. Acest lucru îi bucură foarte mult, iar eu fac tot posibilul să le ofer o stare de bine.
În relațiile cu părinții, învățătorul trebuie să dețină abilități puternice de relaționare. Părinții trebuie să înțeleagă de la început care este rolul învățătorului în educația copiilor și care este rolul lor. Consider că dacă relația dintre părinți și învățător se bazează pe sinceritate, comunicare și înțelegere, atunci și adaptarea elevilor în mediul școlar va fi facilă.
În activitățile extrașcolare pe care le-am proiectat și realizat la clasă am implicat de foarte multe ori părinții. Am observat că într-o atmosferă relaxantă, plăcută, degajată, copiii comunică mai mult între ei, dar și cu părinții, părinții cu alți părinți și toți cu mine, învățătorul. Acest aspect a fost sesizat și de unii dintre părinți, apreciind faptul că formăm un „trio minunat” (învățător-elevi-părinți).
Este clar că atât rolul învățătorului cât și rolul părinților sunt foarte importante în formarea personalității copiilor. Familia exercită asupra copilului influențe directe sau indirecte. Școala propune un model moral-civic (comportament civilizat, tolerant, demn, bazat pe cinste), model care va găși un răspuns pozitiv în familiile care respectă valorile.
Învățătorul este primul cadrul didactic cu care copilul ia contact când pășește în ciclul primar, este cel care pune bazele educației școlare și timp de cinci ani își pune amprenta asupra personalității acestuia.
„Învățătorul este cel care dăruiește fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i pașii spre marele titlu OM. El este acela care modelează materialul cel mai de preț - COPILUL, tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută sa realizeze o ființă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calitățile morale cele mai înalte.” (Dumitru Salade)
Publicat de:
Popa Simona Georgeta
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Principesa Maria”, Sinaia, Prahova.