Rolul metodelor bazate pe acțiune

Fiecare cadru didactic, prin capacitatea sa creatoare, reușește să contureze un act educativ potrivit sensibilității și efervescenței gândirii fiecărui preșcolar. O modalitate prin care poate realiza acest lucru o constituie aplicarea metodelor potrivite în procesul instructiv- educativ.

În învățământul românesc, activ este considerat copilul care gândește, care întreprinde activități mintale de cercetare, care depune efort de reflecție personală și nu cel care reușește doar simpla reproducere a cunoștințelor acumulate anterior. O modalitate prin care putem determina implicarea activă a preșcolarilor în procesul învățării o reprezintă aplicarea corectă a metodelor prezentate, cu respectarea riguroasă a pașilor de lucru ale acestora. Importanța unei metode derivă din modul în care este aplicată. Așa cum fiecare etapă de lucru realizată cu succes crește valoarea metodei, tot așa o etapă lipsită de eficiență contribuie la deprecierea acesteia.

Termenul de „metodă” provine din limba greacă – methodosși este tradus ca „drum”. Acest înțeles se interpretează în didactică prin referire la calea ce trebuie urmată, drumul spre atingerea obiectivelor conștient propuse în educație; este un drum parcurs de către cadrul didactic în scopul identificării de posibilități pentru preșcolari de a găsi ei singuri modul propriu de învățare. Metoda de învățământ este modalitatea de organizare și conducere a procesului de predare-învățare și evaluare a performanțelor școlare în funcție de obiectivele cadru și de referință. (Stoica , 2002, p.136).

Metodele de instruire au asemănări dar și deosebiri cu metodele de cercetare. Ambele conduc la fapte, interpretări apropiate realității dar, pe de altă parte, metodele de cercetare elaborează cunoștințe iar cele didactice arată cunoștințele însușite într-un moment. Metoda este multifuncțională datorită faptului că poate fi utilizată simultan sau succesiv în atingerea mai multor obiective.

Clasificarea metodelor se poate realiza printr-o adoptare a unor criterii diferite. Conform pedagogului Marin Stoica, analiza metodelor în raport cu izvorul de cunoaștere relevă următoarele clasificări: experiența social- istorică, experiența individuală, experiența dobândită prin acțiune.

Având la bază aceste criterii, metodele pot fi clasificate astfel:

1. Metode de transmitere și de însușire de noi cunoștințe sunt metodele de comunicare orală și metodele de comunicare scrisă.

În cadrul metodelor de comunicare orală, au fost identificate următoarele:

• metodele expozitive: descrierea, povestirea, instructajul și explicarea;
• metodele dialogate: conversația - atât în formă simplă cât și euristică, discuția colectivă, problematizarea.

Metodele scrise sunt: lectura independentă, lectura explicativă, citirea în lanț, etc.

2. Metode de învățare prin descoperire dirijată sau nedirijată, conform acestei clasificări, identificăm următoarele metode:

• metode de explorare direct a unor lucruri, obiecte sau fenomene: observarea sistematică și independent, experimentele, examinarea unor documente sau a unor relicve istorice, etc.
• metode de explorare indirectă: demonstrația cu ajutorul unor imagini, a unor grafice sau proiecte.

3. Metode bazate pe acțiune îndeplinesc anumite funcții, unele având caracter general iar altele caracter particular. Specialiștii în metodologia didactică au susținut faptul că metodele dețin diverse funcții :

Funcția cognitivă presupune organizarea și dirijarea învățării, elaborarea unor cunoștințe noi. Pentru preșcolar această metodă presupune o cale de acces spre aflarea adevărurilor dar și a procedurilor de acțiune, spre însușirea culturii, a științei dar și a unor comportamente umane. Prin această funcție, metoda devine pentru preșcolar modul prin care poate cerceta, descoperi, afla.

Funcția instrumentală reprezintă un intermediar între copil și disciplina de studiu dar și între obiectivele vizate și rezultate. Prin această funcție, metoda servește ca tehnică de execuție, reușind astfel să mijlocească atingerea obiectivelor propuse.

Funcția formativ-educativă presupune exersarea și dezvoltarea unor procese psihice și motorii, reușind, în același timp, să ajute la însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor. De asemenea, această funcție presupune influențarea și modelarea atitudinilor, sentimentelor, opiniilor, convingerilor, calităților morale. Prin funcția formativ- educativă metoda de predare devine și un proces educativ, nu se rezumă doar la calea de transmitere a cunoștințelor.

Funcția normativă presupune oferirea de indicații asupra modului de a proceda astfel încât să se ajungă la obținerea celor mai bune rezultate. Prin intermediul metodei, cadrul didactic dirijează și stăpânește acțiunea instructivă, reușind, de asemenea, să o corecteze și să o regleze continuu.

Funcția motivațională vizează trezirea și dezvoltarea interesului în procesul de cunoaștere.

Pe lângă aceste funcții, metodele dețin și anumite funcții specifice, cu ajutorul cărora se impun în fața celorlalte metode, reușind astfel să aibă o anumită identitate. Un exemplu în acest sens poate fi al metodei exercițiului care este doar exercițiu și nimic mai mult tocmai prin funcția lui specifică, formarea noilor priceperi și deprinderi, realizate prin repetarea unor acțiuni sau operații.

În ultima perioadă, interesul cercetătorilor s- a îndreptat spre metodele activ- participative. Învățarea este considerată a fi un act personal iar acest lucru presupune participare personală. Problema implicării preșcolarilor care învață reprezintă problema definitorie de care depinde modul în care se produce învățarea eficientă.”( Cerghit, 1990, p.12)

Importanța aplicării metodelor bazate pe acțiune în demersul didactic: Demersul didactic urmărește valorificarea cunoștințelor dobândite în urma activității de predare- învățare- evaluare. Prin intermediul metodelor se dorește eficientizarea acestei activități și atingerea idealului educațional- formarea tipului de personalitate în concordanță cu cerințele actuale și de perspectivă ale societății. Cadrul didactic este cel care dirijează procesul instructiv- educativ în direcția impusă de acest ideal și de finalitățile educației.

Prin selectarea și utilizarea eficientă a metodelor, se urmărește dezvoltarea capacității de activitate independentă corelată cu cea pe grupuri, dar și formarea capacităților cognitive și acționale.

Prin desfășurarea unor activități ce au la bază metodele de acțiune cadrul didactic vizează antrenarea proceselor intelectuale ale preșcolarilor dar și imprimarea unui caracter formativ pronunțat activității de învățare.

Pentru a asigura eficiența actului didactic educatorul trebuie să selecteze metodele potrivite, care să-i ajute pe preșcolari să învețe prin descoperire, să emită păreri, să le argumenteze, să colaboreze și să aplice în alte situații de învățare cunoștințele dobândite anterior. Aceste metode asigură eficiență atât timp cât sunt aplicate corespunzător, respectând pașii, nivelul de vârstă și interesele copiilor, particularitățile individuale și de grup, domeniile din care fac parte cunoștințele ce se doresc a fi puse ulterior în practică. O activitate bazată pe metode neadecvate acestor condiții conduce la nereușită școlară și va afecta întregul parcurs pe care copilul îl are în mediul școlar.

Prin joc, copilul învață să se raporteze la realitatea înconjurătoare. Această realitate i se prezintă într-o formă simplificată, adaptată capacității sale de a o înțelege și a opera cu elemente specifice acesteia. Cadrul didactic intervine în tot acest proces, oferindu-i, prin întrebuințarea adecvată a metodelor de care dispune, prilejul de a învăța, de a explora, de a comunica cu cei de vârsta sa, și totodată de a- și dezvolta gândirea, memoria, creativitatea, limbajul. Jocul îmbracă diverse forme care solicită copiilor antrenarea tuturor acestor procese intelectuale care contribuie la o percepere optimă a tot ceea ce îl înconjoară, mediul sub toate aspectele sale.

Jocurile de rol și, în general, metodele simulative, îl plasează pe copil în diverse spații imaginare, construite după modelul realității, preșcolarul activizându-și imaginația pentru a găsi soluții în joc ce se vor preta, mai târziu, utilizării lor în lumea reală.

Metodele bazate pe acțiune îl ajută pe copil să și formeze o conduită orientată spre atingerea scopurilor propuse dar acest lucru va fi posibil dacă, în demersul realizat în această direcție, copilul va respecta ceea ce a învățat și va aplica de multe ori în totalitate cunoștințele dobândite, etapele de lucru deprinse în anumite situații. De asemenea, copiii lucrează în echipă, colaborează, învață să respecte opinia celorlalți și devin responsabili, învățând să rezolve sarcinile ce le sunt trasate în cadrul grupului din care fac parte, conducând astfel spre reușita întregului grup.

Prin activitățile practice, copilul învață să- și exteriorizeze sentimentele prin lucrările pe care le realizează, conferindu-le acestora o notă originală, punând în realizarea lor amprenta personală, își cultivă dragostea pentru frumos și simțul estetic, dar își perfecționează în același timp îndemânarea, se descoperă pe sine și devine capabil să se exprime liber prin intermediul artei.

Cadrele didactice se perfecționează continuu de-a lungul vieții profesionale pentru a îmbunătăți achizițiile din domeniul metodologiei învățământului preșcolar și pentru a fi în permanență informate despre noutățile apărute la acest nivel de învățământ. Metodele deținute de cadrele didactice sunt valorificate prin intermediul cursurilor de formare ce aduc elemente de noutate, care permit preșcolarilor o mai bună înțelegere a conținuturilor supuse învățării.

 

Bibliografie:

Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., (2008), Învățământul preșcolar în mileniul III. Ministerul Educației și Cercetării, Craiova: Editura Reprograph.
Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga, M., (2006),Metode interactive de grup-ghid metodic, București: Editura Arves.
Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ. Iași, Editura Polirom.
Cerghit, I., (1990),Metode și tehnici de învățare eficientă. București, Editura Minerva.
Cojocariu, V. M., (2007), Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului. Texte și pretexte, București, Editura V&Integral.