Problemele cu care se confruntă copiii în contextul social și economic contemporan, ca de exemplu: plecarea părinților la muncă în străinătate, timpul redus petrecut cu familia, divorțul părinților etc., constituie adevărați factori stresuri pentru aceștia. Realitatea ne arată că persoanele care își cunosc și își reglează eficient propriile emoții se dezvoltă armonios în orice domeniu al vieții, fie că este vorba de relații sentimentale, fie de respectarea regulilor nescrise care determină reușita în diverse arii de activitate.
Riscurile pe care le implică slaba dezvoltare a competențelor emoționale sunt numeroase. Așadar, studiile precizează că acești elevi pot dezvolta în viitor disfuncții emoționale, tulburări ale comportamentului, tulburări ale comportamentului alimentar etc. De aceea, considerăm că este util să ajutăm preșcolarii să-și dezvolte de timpuriu competențele necesare pentru a face față situațiilor stresante de viață.
Perioada preșcolară cuprinde intervalul de vârstă cuprins între 3 și 6 ani, reprezintă o perioada de formare a cognițiilor, a proceselor psihice, competențelor sociale și emoționale. Este o vârstă a descoperirilor propriei persoane și a celor din jurul nostru, a formării unei imaginii de sine adecvată, a conturării sinelui și a explorării mediului înconjurător.
Vârsta preșcolară constituie o etapă plină de schimbări în toate domeniile anterior menționate, de la domeniul fizic la cel psihic și este perioada în care copiii prelucrează foarte multe informații despre lumea fizică și mediul social înconjurător. În această etapă el observă că există o lume fabuloasă dincolo de cadrul familiei și vrea să se implice în cunoașterea și schimbarea acestui mediu.
Totodată, este o perioadă în care familia continuă să constituie centrul Universului pentru copil. Cu toate acestea, prietenii de joacă devin din ce în ce mai importanți pentru universul preșcolarului. Această etapă de dezvoltare este considerată vârsta de aur a copilăriei datorită progreselor semnificative care apar în dezvoltarea fizică și psihică. Ulterior aceste abilități duc la o mai bună adaptare în diverse situații de viață și duc la o performanță mai mare în activitățile școlare.
În această etapă de formare a propriei personalități sporește forța fizică a copilului, se îmbunătățește motricitatea fină și grosieră, independența și autocontrolul cresc, iar jocul, imaginația și creativitatea sunt tot mai conturate. Totodată, comportamentului copilului este egocentric, adică este centrat pe propria persoană, pe trăirile personale, cu toate că înțelegerea perspectivei celorlalți se dezvoltă din ce în ce mai mult .
În această perioadă de formare remarcăm o dezvoltare a senzațiilor și a abilităților motrice, a autonomiei personale. De exemplu, copiii își formează deprinderi igienice ce țin de alimentație, îmbrăcăminte, de manevrare a obiectelor etc. De asemenea, se formează procesele psihice complexe, precum acțiunea de a anticipa, de a organiza, reglarea voluntară, sentimentul de curiozitate, care, ulterior, vor stimula activitatea de examinare a mediului înconjurător, jocul și învățarea. De asemenea, se formează bazele conștiinței morale, creste capacitatea de adaptare la mediul social și se dezvoltă bazele personalității, care vor forma viitorii adulți ai societății.
Este o perioadă în care se formează conștiința de sine și relațiile personale. Așadar, formarea de relații cu prietenii de aceiași vârstă sau cu alți adulți îi permit copilului să își descopere propria personalitate, să își cunoască propriilor puncte forte, dar și limite, să își contureze abilitățile de reflecție intra-personală, să își dezvolte comportamente sociale etc. Prin urmare, preșcolaritatea este perioada în care se învăță rolurile sociale și comportamentele de interacțiune cu ceilalți.
Perioada preșcolară corespunde stadiul pre-operațional al dezvoltării intelectuale, denumit de Piaget și gândirea în imagini. Conform acestuia, gândirea este cantonată în concret și în actual. Totodată, la acești elevi nu poate parcurge în plan mental acțiunile în sens invers, iar acumularea de informații are loc preponderent prin procesul numit percepție.
Piaget consideră dezvoltarea cognitivă ca pe o serie de pași, fiecare pas reprezentând un mod specific de gândire despre lumea înconjurătoare și fiind calitativ diferită față de stadiul precedent și față de cel următor. În stadiul pre-operațional copiii se pot angaja în gândire simbolică și nu mai sunt legați de realitatea înconjurătoare imediată. Prin urmare, aceștia încep să joace jocuri imaginative, de exemplu, o bucată de pânză devine un covor. Așadar, imaginile pot fi manipulate la nivel mental, cuvintele pot înlocui obiecte fizice, poate fi creată o lume de fantezie diferită de cea reală, datorită gândirii de tip reprezentațional. De asemenea, tot în această perioadă se formează reprezentările mentale, gândirea de tip cauzal, se formează conceptul de noțiune, elementele incipiente ale metacogniției și meta-memoriei. De exemplu, acest lucru se poate observa în întrebările și curiozitățile cele mai frecvente pe care preșcolarul le adresează educatoarei.
Unii specialiști împart perioada preșcolară în trei mari categorii. Prima categorie vizează perioada de dezvoltare de 3-4 ani și este denumită preșcolaritatea mică, care se caracterizează printr-o creștere semnificativă în activitățile ce vizează explorarea mediului înconjurător și prin formarea unor aptitudini. Preșcolaritatea mijlocie, care cuprinde perioada de vârstă de 4-5 ani se caracterizează prin formarea limbajului, creșterea curiozității vis a vis de lumea din jur și prin sporirea activității de joc ca și activitate principală de cunoaștere a mediului. Ultima categorie, preșcolaritatea mare, care corespunde perioadei de vârstă de 5-6 ani se distinge printr-o dezvoltare masivă în forța fizică, în capacitatea de a învăța și printr-o creștere semnificativă a interesului față de cunoaștere.
În perioada preșcolară au loc schimbări majore în manifestarea trăirilor emoționale și în formarea relațiilor sociale ale copiilor. Așadar, copiii devin mai încrezători în propriile forțe și își dezvoltă relații sociale importante. Relațiile de prietenie pozitive reprezintă o sursă semnificativă de învățare a comportamentelor sociale. Totodată, se modifică conceptul de sine, iar copilul își dezvoltă o constanță a sinelui.
Grădinița constituie o primă experiență a copilului cu societatea și cu membrii comunității, iar educatorul este cel care îl ghidează pe copil în dobândirea cunoașterii. Sistemul educațional actual trebuie, cu precădere, să contribuie la pregătirea copilului pentru viață în domenii variate, care ulterior, vor contribui la formarea lui ca individ al unei societăți în continuă tranziție. Studiile întreprinse între pedagogie și psihologie afirmă ideea că la vârsta preșcolară, copilul își dezvoltă cele mai complexe caracteristici psihice ale individualității proprii, sensibilitatea și flexibilitatea psihică. Rolul cadrului didactic în formarea acestor competente și abilități este extrem de important, dat fiind faptul că preșcolarii petrec mai mult timp la grădiniță decât acasă cu părinții. De asemenea, profesorul trebuie să își cunoască partenerul procesului de învățare, deoarece va cunoaște modalitatea prin care va potența abilitățile și competențele elevului. Este extrem de important să cunoaștem, ca și cadre didactice, informații legate de structurile personalității elevilor și să utilizăm aceste informații în elaborarea unor activități didactice specifice, care vor duce la o mai mare eficiență a învățării în această perioadă .
Bibliografie:
Albu, E. (2007). Psihologia vârstelor. Suport de curs.
Băban, A. (2009). Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Ediția a doua. Editura ASCR, Cluj- Napoca;
Crețu, T. (2005). Proiectul pentru Învățământul Rural- Învățământ primar. Psihologia copilului;
Cosmovici, A. și Iacob, L. (1998). Psihologie școlară. Editura Polirom, București;
Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru școală. Editura Polirom, București;
Radu, I. și colaboratorii (1991). Introducere în psihologia contemporană. Editura Sincron;
Stan, L. (2014). Pedagogia preșcolarității și școlarității mici. Editura Polirom, București;
Schaffer, H. R. (2005). Introducere în psihologia copilului. Editura ASCR, Cluj-Napoca.
Publicat de:
Buciuman Gabriela
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Step by Step, Baia Mare .