Prima regulă cu care se confruntă un copil este cea impusă acasă, de către părinți, ori așa ar trebui să se întâmple. De mici, copiii învață de la părinți, într-o manieră pozitivă sau negativă, cum trebuie să se comporte în anumite situații. Pornind de la acest principiu social, școala vine să continue, să aprofundeze ceea ce familia a început, mediul instituțional fiind de fapt o reflecție a disciplinei sociale.
Disciplina școlară se concretizează într-o serie de reguli care reflectă comportamentul ideal al unui elev. Asimilarea acestui sistem de reguli se face încă din grădiniță, de la primele relații sociale manifestate și care se reflectă în modul cum preșcolarul empatizează cu ceilalți colegi, cum împarte cu ceilalți jucăriile, cum acceptă ideile celorlalți, cum reacționează la atitudinea celorlalți etc. Iar acest proces de disciplinare se aprofundează și capătă noi valențe pe măsură ce copilul crește și relațiile cu ceilalți devin mai complexe.
Ca orice deprindere care se formează, respectarea disciplinei și a valorilor microgrupului se formează și se consolidează prin exercițiu, control și stimulare din partea cadrului didactic. Cea mai bună soluție este abordarea diferențiată a elevului, astfel că se impune adoptarea atenției sporite în cazul elevilor care manifestă dezinteres și care nu acceptă respectarea regulilor grupului, deranjând atât colegii, cât mai ales desfășurarea în condiții optime a actului didactic. Aici intervine și nevoia unei bune colaborări între cadrul didactic și părinții copiilor și menținerea unei legături comunicaționale permanente.
Este important a se înțelege corect semnificația procesului de disciplinarea educabilului. Elevul își va însuși corect și de bună voie regulile grupului și ale grupei atâta timp cât va înțelege că actele sale comportă anumite consecințe pozitive, ori negative, pasibile de recompensare sau pedepsire.
Transmiterea și formarea deprinderii de a respecta reguli este condiționată de cunoașterea cât mai bună a personalității elevului, după o corecta și serioasă observare pe parcursul mai multor tipuri de activități. Educatorul care își cunoaște elevul știe ce metode se potrivesc cel mai bine pentru fiecare subiect în parte. Cel mai mult și mai greu presupune atenție copilul preșcolar de grupă mică, a cărui comportament este ghidat în primul rând de impulsuri emoționale mai degrabă, decât de rațiune. Neavând capacitate de analiză, pentru a corela acțiunile sale cu consecințele care decurg ulterior, preșcolarul mic nu conștientizează și nu face bine distincție între fapte bune, respectiv fapte rele. Aici intervine măiestria și capacitatea didactică a educatorului să descopere cauzele unui anumit comportament, fie că este vorba despre motive emoționale, fie că elevul suferă de lipsă de atenție, fie că este o cauză de natură fizică etc.
Un avantaj pentru educator este sentimentul firesc uman al copilului și anume faptul că întotdeauna va aștepta un feedback pozitiv din partea acestuia. Dar trebuie să știe exact ce se așteaptă de la el și asta chiar de la începutul anului școlar, din primele două săptămâni, dedicate chiar acomodării elevului cu mediul instituțional.
Este de dorit ca regulile să fie stabilite împreună cu copiii, direcționați desigur de către educator spre ceea ce se dorește. Astfel este mult mai ușor pentru copii să se conformeze cu regulile și să și le însușească. Din experiență proprie am remarcat o mai bună responsabilizare a preșcolarilor dacă conștientizează că un comportament este de dorit iar altul nu este de dorit.
Numărul regulilor se stabilesc și în funcție de vârsta pe care o au preșcolarii, astfel că pentru grupa mică se vor stabili puține reguli, pe care educabilul să le rețină, iar numărul regulilor va crește odată cu vârsta copiilor. Grupa mare, spre exemplu are nevoie de un număr mai mare de reguli deoarece e nevoie ca acești preșcolari să fie mai responsabilizați.
Regulile de la grupă se stabilesc după evaluarea și caracterizarea grupei de către cadrul didactic-diriginte, cunoscând astfel spre ce direcție apar mai multe devieri în comportamentul copiilor și asupra cărora e necesar a se insista.
Regulile stabilite la grupă pentru acest an școlar, fiind grupă mică, vizează următoarele comportamente: Suntem toți prieteni; Vorbim în șoaptă; Suntem atenți la doamna educatoare; Nu alergăm prin sala de grupă; Adunăm jucăriile după joacă.
Odată stabilite aceste reguli se pune problema respectării lor pe parcursul anului școlar. În acest sens am realizat activități care au presupus și colorarea unor imagini care să reflecte regulile prestabilite împreună. Iar aceste lucrări sunt expuse în permanență într-un loc vizibil pentru copii. În plus am afișat la baza regulilor recompense, respectiv sancțiuni care vor decurge ca și consecințe la respectarea sau nerespectarea lor. Spre exemplu ca recompense copiii primesc puncte/steluțe roșii, diplome, aplauze, coronițe, iar ca sancțiune avem una singură dar de efect, respectiv pauza pe scăunelul de meditație, un număr de minute egal cu vârsta copilului.
Sancționarea are ca scop de fapt modelarea pozitiva a comportamentului copilului. Până la urmă se urmărește însușirea de către elev a autocontrolului, astfel încât să nu mai fie necesară intervenția educatorului pentru corectarea comportamentului nedorit.
La nivelul preșcolarității un aport foarte bun pentru disciplinare îl putem realiza cu ajutorul Domeniului experiențial Limbă și comunicare, prin metoda lecturii. Este o metodă constructivă în procesul de formare și dezvoltare emoționala și socială, de interiorizare a regulilor de conduită morală. Este vârsta la care copilul învață prin imitație, ceea ce presupune preluarea și imitarea unor modele, cu care copilul se identifică.
În concluzie, rolul educatorului este de a asigura o bună comunicare cu elevul, bazată pe respect și afecțiune reciprocă, dezaprobare explicită a comportamentelor ieșite din tiparul social. Aceasta conferă o valență educativă incomparabil mai mare decât aplicarea sancțiunilor de orice fel.
Bibliografie
Pânișoara, I.Ovidiu, Comunicarea eficientă, ed. Polirom, București, 2006
Wycoff, J., Disciplina fără țipete și palme, ed. Meteor Press, 2008
Publicat de:
Cercel Maria Andrea
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Căsuța Fermecată, Luduș.