Direcția de învățământ Franz Kett este o metodă de educație, bazată pe conceptul creștin al omului, concept care a fost creat în anii 70 ai secolului XX, în Bavaria. Sr.Esther Kaufmann și Franz Kett au dezvoltat inițial această direcție de învățământ, ca metodă catihetică de a lucra cu copiii preșcolari care proveneau, în principal, din familii cu condiții sociale dificile. De-a lungul anilor, Franz Kett a dezvoltat un sistem educațional separat, care are proceduri specifice proprii, principii, metode și instrumente de lucru potrivite pentru toate vârstele. În 1998 i-a fost atribuită denumirea de pedagogie orientată după intelect.
În ultimii ani, această pedagogie a fost tot mai des aplicată în grădinițe și școli din: Austria, Italia, Cehia, Regatul Unit al Marii Britanii, Ungaria, Coreea de Sud și chiar România (la Odorheiu Secuiesc).
Este o pedagogie orientată spre rațiune, care se referă la omul în întregime. Ne adresăm copilului ca unui om întreg, atingând intelectul, sentimentele și capacitățile lui, adică capul, inima și mâna. Factorul important este desemnat de siguranța sentimentală, atmosfera senină, relaxată și relaxantă, starea generală bună, repausul, echilibrul sentimental.
I se mai spune metoda urzeală. Se folosește un material rotund (culoarea acestuia diferă în funcție de tema aleasă) pe care se pun diferite elemente palpabile, rând pe rând, odată cu desfășurarea acțiunii. În mijlocul materialului se va așeza obiectul principal de la care se pornește întreaga acțiune. În jurul materialului, copiii vor forma un cerc, care îi va ajuta să se concentreze mult mai bine. Copiii pot sta pe scaune sau în poziția șezând, pentru a putea să privească, să simtă, să atingă, să miroase.
Principiile metodei Kett:
Principiul unității: Copilul va aprofunda, va practica și va interioriza experiențele proprii ca și o unitate fizică, spirituală, intelectuală.
Principiul organizatoric: Are mai multe înțelesuri, sporirea concentrației, conștientizare de sine, a fi profund vigilent, deschis și prezent.
Principiul centralizator: A căuta centrul, apropierea de centru, autocunoaștere și încredere în sine, a fi în centru, a ieși din centru.
Principiul dinamicii și echilibrului: Conține următoarele polarități: a pleca de acasă sau a ajunge acasă, a fi în mișcare sau a fi în repaus, a accepta sau a dona, lumină sau întuneric, introvertit sau extravertit.
Principiul interiorizării și proiecției: Se creează pentru copii situații și impresii pline de revelații. Ceea ce întâlnește copilul, ceea ce îl afectează trebuie exprimat prin mișcare sau limbaj, joc sau creație, prin contact cu obiecte sau persoane.
Principiul repetiției- Exact cum învățarea se referă la exersare, așa și repetiția se referă la lecțiile de viață.
Principiul întâlnirii: este principiul de bază al Metodei Kett, principiile deja enumerate converg spre acesta, îl introduc pe acesta.
Principiul experienței: Experiența de viață, de lume a copilului să fie formată din propriile experiențe, să perceapă concret lumea, să fie conștient că trebuie să își găsească locul în univers.
Principiul participării active: Orice individ participă la activitatea lumii atunci când oferă ceva și se reflectă pe sine în acest univers.
Principiul contemplării: Este o modalitate senzațională și fructuoasă a întâlnirii, prin care persoanele se apropie de obiectul contemplat și se împrietenesc cu caracterul unic al lui.
Principiul substituției: Realitatea este substituită prin semne, simboluri, gesturi, imagini, și asociațiile persoanelor.
Principiul interpretării: Cea mai nobilă sarcină este conectarea copiilor la cosmos și la viața în sine.
Obiectivele generale ale Metodei Kett: Interacțiunea dintre educatoare și copii trebuie organizată în așa fel încât copilul să-și descopere propria personalitate, să o recunoască, să o trăiască, să o accepte și să poată trăi cu ea; Copiii trebuie să aprecieze conviețuirea și întâlnirea cu alte persoane, existența lor pe lume și relația lor cu universul să o perceapă ca o posibilitate valoroasă; Copiii trebuie să recunoască pentru sine complexitatea existenței umane, unitatea corpului și a spiritului, să devină sensibili la formarea vieții care are ca punct de plecare centrul lor personal.
Nu este doar o metodă, ci dorește să dezvolte în sufletul copiilor pofta de viață și vigilența. Conform sintagmei - „Bine că sunt aici, bine că exist, e bine că pot trăi. Viața mea are rost!”
Publicat de:
Balan Vasilica Iuliana
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Nr.3, Vaslui.