Avantajele noilor abordări curriculare în grădiniță: abordarea integrată a conținuturilor

Abordarea integrată a curriculumului este o modalitate inovatoare de proiectare, organizare, desfășurare a activităților instructiv-educative și presupune combinarea conținuturilor din mai multe domenii, prin explorarea resurselor mai multor centre de activitate pentru aprofundarea unei teme, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini unitare, coerente, holistice despre un subiect, prin atingerea mai multor unități de competență. În cadrul acestui tip de activități structura conținuturilor se caracterizează prin flexibilitate și echilibru, cadrele didactice având libertatea de a alege conținuturile și modul de structurare, în funcție de nivelul grupei, de particularitățile de vârstă ale copiilor astfel încât aceștia să beneficieze de experiențe de învățare adaptate intereselor, capacității de înțelegere și nevoilor lor.

Cadrul didactic are un rol esențial în calitatea și eficiența acestui tip de abordare curriculare deoarece de modul în care acesta corelează respectarea etapelor, a scenariului elaborat și gradul de adecvare la necesitățile preșcolarului. Parcurgerea scenariilor de activitate integrată solicită un nivel de competență ridicat, experiență profesională, și pregătire metodică din partea cadrului didactic ce joacă rol de facilitator al cunoașterii. De asemenea, în cazul abordării integrate a curriculumului, profesorul trebuie să dea dovadă de creativitate pentru a țese, pentru a construi de jur împrejurul subiectului astfel încât acesta să fie abordat din cât mai multe unghiuri cu scopul de a se contura în mintea copilului imaginea completă, unitară de care acesta are nevoie în această perioadă a gândirii concrete.

Pentru ca acest tip de activități să solicite cât mai multe arii de dezvoltare trebuie să fie combinate activitățile statice cu cele dinamice, cele realizate în sala de clasă cu cele outdoor, în grupuri mari sau mici, echipe, perechi, individual; se pot combina activitățile de observare, de cunoaștere prin expunere cu cele de cunoaștere prin descoperire, prin acțiune directă a copilului cu mediul, pot fi îmbinate activități ce sunt alese de copil cu cele dirijate de educatoare. Modul în care profesorul alege să le combine ține în primul rând de particularitățile copiilor, de finalitatea vizată prin derularea activității respective și de zonele de competență ce se doresc a fi dezvoltate.

Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere o sumedenie de factori de care depinde reușita unei astfel de activități pentru a fi îndeplinite obiectivele propuse și pentru ca parcurgerea etapelor să aducă beneficii copilului- dezvoltare, cunoaștere, curiozitate, motivație etc.

Utilizarea acestei maniere de a aborda conținuturile, în special prin metoda proiectelor ce permite parcurgerea globală, coerentă a unei teme, are câteva avantaje ce merită a fi menționate:

• Stimularea, dezvoltarea unor comportamente și competențe ale copiilor ce aparțin mai multor domenii de dezvoltare;
• Revenirea în același loc, la aceeași idee ca expresie a semnificației integrării- sublinierea subiectului care este în atenție pe toată durata desfășurării activității. Tema la care se revine și apare ca un lait-motiv este un liant între diferitele etape parcurse, cunoștințe, acțiuni;
• Cunoștințele, experiențele de învățare, informațiile sunt mai solide și mai profunde datorită modului în care sunt dobândite- prin comunicare, colaborare, acțiune directă, explorare, mânuirea materialelor de la mai multe centre, interacțiune cu ceilalți copii etc;
• Subiectul avut în vedere este abordat global, din mai multe perspective;
• Informațiile dobândite în cadrul acestor activități pot fi rapid reactivate datorită coerenței și structurii logice; Implicarea copilului este mai intensă când informațiile sunt puse într-o poveste ce curge, are continuitate și pornește de la nevoia copilului;
• Sarcinile din cadrul activității sunt rezolvate prin colaborare, comunicare încurajându-se astfel negocierea, luarea deciziilor, ascultarea, exprimarea propriei opinii etc;
• Succesul abordării integrate este dat de specificul preșcolarului care este înzestrat cu gândire magică și care poate fi condus pe firul epic al unei întâmplări, al unui eveniment, al unei povestiri, a unei pățanii a personajului preferat către participare la activitate, implicare în rezolvarea sarcinilor, curiozitate pentru explorare, dorință de manifestare a potențialului creator etc;
• Copilul învață din ceea ce face, prin experiență proprie și de aceea toate achizițiile sunt caracterizate de temeinicie și reactivare rapidă;
• Accentul cade pe activitatea de grup, pe interacțiunea dintre copii, pe găsirea soluțiilor împreună-prin colaborare și negociere astfel încât, la finalul activității, toți copiii să fi participat la rezultatul final și fiecare preșcolar să rămână cu sentimentul că a contribuit real la soluția finală;
• Latura socio-emoțională este dezvoltată din plin datorită faptului că preșcolarii trăiesc emoții pozitive prin reușită, prin exprimare deschisă, prin acceptarea opiniei diferite a celorlalți, prin ascultarea celor din jur etc.

Activitățile integrate desfășurate în grădiniță pot fi realizate de către educatoare prin elaborarea și implementarea unor proiecte pe diverse teme de interes pentru copii, prin elaborarea unor scenarii care pot începe de la Întâlnirea de Dimineață și se pot realiza printr-o poveste, prin introducerea unui personaj, o mascotă, recitarea unei poezii; aceste scenarii pot viza un subiect despre care s-a constatat că cei mici au o curiozitate crescută sau și-au manifestat interesul pentru o anumită temă. Ceea ce este foarte interesant la finalizarea unui proiect sau a unui scenariu de activitate integrată este faptul că, educatoarea sau un invitat (dacă există) poate lansa o întrebare menită să deschidă drumul către altă experiență de învățare sau cel puțin să trezească curiozitatea pentru activități similare care pot completa experiențele anterioare: vizite, spectacole de teatru, excursii, drumeții etc.. Toate acestea sunt apreciate de copii și le ajută pe cadrele didactice să diversifice activitatea didactică astfel încât să fie realizată într-un cadru plăcut și atractiv.

Bibliografie:

Culea, L., (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie – o provocare?, Ed. Diana, Pitești.
Culea, L., Sesovici, A., Grama, F., Pletea, M., Ionescu, D., Anghel, N. (2008). Activitatea integrată din grădiniță, ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar. Didactica Publishing House, București.
Curriculum pentru educație timpurie, 2019.