Piaget și dezvoltarea cognitivă în perioada preșcolară

Perspectiva educației timpurii angajează viziunea în care primii 3 ani de viață ai copilului constituie un interval al învățării cu efecte esențiale pentru întreaga existență a individului; în acest sens adulții din preajma copilului, trebuie să-și asume intervenții educative conștiente și explicit dirijate în folosul copilului. (Stan, 2014, p.31). Prin urmare, copiii care au beneficiat de o educație timpurie de calitate, sunt mai atrași de școală, manifestă curiozitate și interes pentru diferite domenii și experiențe, prezintă atitudini pozitive față de învățare, sunt perseverenți și își doresc să finalizeze întregul parcurs școlar.

Toate informațiile preluate din mediu, din activitățile integrate, din experiențele noi ale copiilor sunt prelucrate cu ajutorul sistemului cognitiv care stă la baza învățării, raționamentului, rezolvării de probleme și a comunicării. (Tudor, 2013, p.98)

Gândirea este definită ca un proces de reflectare asupra realității, reprezentare și organizare a acestuia în plan mental (sub formă de imagini, simboluri, propoziții, concepte), extragere a semnificațiilor și operare asupra reprezentărilor (asociere, comparare, analiză și sinteză) având ca rezultat adaptarea complexă la mediu (de la sesizarea predictibilității acestuia, înțelegerea fenomenelor și descifrarea mecanismelor subiacente ale unor procese, rezolvarea problemelor și a sarcinilor adaptative, până la obținerea unui grad de echilibru și armonie a funcționării mentale și psihosociale). (Tudor, 2013, p.99)

Domeniul de dezvoltare cognitivă în curriculum pentru învățământul preșcolar, a fost definit drept abilitatea copilului dea înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul dezvoltării cognitivă include:

• dezvoltarea gândirii logice precum și rezolvarea de probleme;
• cunoștințe de bază matematice, alături de cunoașterea și înțelegerea lumii;
• reprezentări matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operații, concepte de spațiu, forme geometrice, înțelegerea modelelor, măsurare);

Jean Piaget, psiholog elvețian, prin studiul efectuat pe cei trei copii ai săi, a dezvoltat o teorie a dezvoltării cognitive prin care a descris o serie de etape ale dezvoltării intelectuale pe care copiii le parcurg până la maturizare. Acesta consideră că dezvoltarea cognitivă reprezintă un proces prin care copilul se adaptează la mediu, susținut de naturalețea copilului de a explora lumea, dea formula ipoteze proprii despre fapte și eveniment. În opinia psihologului elvețian Jean Piaget, dezvoltarea cognitivă semnifică un proces de reorganizare progresivă a propriilor structuri și procese mentale, în acord cu datele derivate din experiență. (Tudor, 2013, p.102)

În urma observației experimentale efectuate, Jean Piaget, a stabilit patru stadii ale dezvoltării cognitive a copilului:

• stadiul inteligenței senzo-motorii cuprins între 0 și 2 ani;
• stadiul pre operațional cuprins între 2 și 7 ani;
• stadiul operațiilor concrete cuprins între 7 și 11 ani;
• stadiul operațiilor formale cuprins între 11 – 12 ani, până la maturitate.

Perioada preșcolarității se încadrează conform lui Piaget în stadiul preoperațional care definește o gândire cu operații care încă nu sunt suficient de funcționale.

După vârsta de 2 ani, gândirea copilului este simbolică, fiind observată la nivelul jocurilor, unde copilul folosește jocul simbolic, imaginea mentală, desenul și limbajul, unde cuvântul este principalul simbol utilizat.

Prin exemplul de mai jos, aplicat pe copii săi, Jean Piaget, pune în evidență utilizarea cuvântului ca simbol:
La vârsta de 21 de luni, Jacqueline a văzut o scoică și a zis cană. După ce a spus acest cuvânt, a ridicat-o și s-a prefăcut că bea. În ziua următoare, văzând aceeași scoică a spus pahar, apoi cană, apoi pălărie și în cele din urmă vapor pe apă. După trei zile a luat o cutie goală și a mișcat-o înainte și înapoi spunând mașinuță. (Catalano, Albulescu, 2019, p.107)

La vârsta de 4-6/7 ani, apare gândirea intuitivă. În această perioadă a copilăriei, copilul are tentația de a gândi ceea ce vede. (Catalano, Albulescu, 2019, p.107)

În acest stadiu, gândirea este dominată de raționamentul intuitiv, un raționament dominat de emoții, în cadrul căruia proprietățile obiectelor și fenomenelor sunt în prim plan.

Pe parcursul stadiului, gândirea copilului este egocentrică, adică percepe lumea doar din propria perspectivă, fără capacitatea de a înțelege că alți oameni pot să vadă același lucru din altă perspectivă. (Catalano, Albulescu, 2019, p.108)

Piaget și Inhelder (1956), au creionat gândirea egocentrică a copiilor, prin intermediul unui peisaj tridimensional cu trei munți de mărimi și forme diferite. Copiii au analizat peisajul, rotindu-se în jurul lui. După ce l-au analizat s-au așezat pe scaune, în partea opusă se afla o păpușă, în diverse poziții. Copilului așezat pe scaun îi erau prezentate un set de fotografii ale modelului, realizate în diferite unghiuri, și i se cerea să arate imaginea pe care o vedea păpușa. Copiii cu vârsta de 4 ani sau mai mici indicau imaginea pe care ei o vedeau (gândirea egocentrică), iar copiii cu vârsta de 7 ani erau capabili să identifice imaginea pe care o vedea păpușa.

Urmează etapa gândirii animiste, prin care copilul oferă viață tuturor obiectelor și însuflețește orice fenomen. Piaget exemplifică acest stadiu al gândirii astfel:

„Piaget: Ce face soarele atunci când sunt nori și plouă?
Copil: Pleacă pentru că e vremea rea.
Piaget: De ce?
Copil: Petru că nu vrea să se unde.” (Catalano, Albulescu, 2019, p.108)
Chiar și micile conversații pe care le au copii cu obiectele din jur evidențiază animismul.

Gândirea rigidă, se manifestă în mai multe feluri. Este ireversibilă, adică copilul gândește acțiunile în ordinea în care i-au fost prezentate prima dată și devine reversibilă atunci când copiii pot să realizeze adunări și scăderi, adică atunci când vor înțelege că 3 plus 4 este egal cu 7, atunci și 7 minut minus 4 este egal 3.

Primii ani din viața copilului, sunt primordiali pentru dezvoltarea sa ulterioară ca om al societății, astfel educația timpurie are drept scop dezvoltarea creierului, ce determină progresele în formarea capacităților lingvistice, sociale, emoționale și cele cognitive asupra cărora vom face referire în lucrare.

Dezvoltarea cognitivă, reprezintă modul în care copiii gândesc, explorează lumea din jurul lor și înțeleg ceea ce experimentează.

În concluzie, stimularea cognitivă presupune dobândirea cunoștințelor necesare, dezvoltarea abilităților esențiale și a capacităților de rezolvare a problemelor. Toate acestea îi ajută pe copiii să își dezvolte un mod de gândire sănătos. Este important ca părinții și profesorii să susțină Educația timpurie, reprezintă veriga cea mai importantă din viața unui individ, datorită impactului de lungă durată pe care îl are asupra dezvoltării ulterioare. Ultimele cercetări din domeniul educației, au demonstrat modalitatea prin care această perioadă trebuie abordată în ceea ce privește practicile de îngrijire și învățare ale copilului. Ce al loc putem găsi mai potrivit pentru îndeplinirea acestui scop, decât grădinița? La distanță de agitația contemporană, grădinița îi asigură copilului un mediu liniștit, cald, protector și iubitor, pe care îl putem compara cu o carte de povești în care toate domeniile învățării se află într-un dialog continuu cu preșcolarul. dezvoltarea cognitivă a copiilor. Acest sprijin reprezintă temelia pe care se va ridica succesul copiilor atât la școală cât și mai târziu în viață.

 

Bibliografie:
Albulescu, I., Catalano, H. (2019). Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar. Ghid pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul II. București: Editura Didactica Publishing House;
Piaget, J. (2012). Reprezentarea lumii la copil. Chișinău: Editura Cartier;
Stan, L. (2014). Pedagogia preșcolarității și școlarității mici. Iași: Editura Polirom;
Todor, I. (2013). Psihologie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică.