Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Dinamica dezvoltării societății impune nevoia unui concept educațional bazat pe competențe. Pentru a răspunde acestei nevoi, profesorul trebuie să proiecteze și să gestioneze activități didactice atractive care să formeze și să dezvolte cât mai multe competențe elevilor săi. În acest sens m-am gândit la un demers didactic axat pe cele opt competențe prin realizarea unui proiect tematic cu titlul „Patria mea”, în cadrul disciplinei de Comunicare în limba română. Exemplu aplicabil la clasă:
Cu toate că studiile psihologice acceptă în general ca factori care contribuie la dezvoltarea copiilor pe cei ai eredității, ai mediului și ai educației, se pare că aceștia pot fi „traduși” și printr-un mod diferit care ar putea să aibă în ecuație și termenii „material” și „cultural”. Problema raportului față de un copil în funcție de niște criterii mai mult sau mai puțin valide devine una spinoasă în condițiile în care orice diferență sesizabilă și remarcată de copilul în cauză generează mai multe reacții negative (ca de exemplu: scăderea stimei de sine, scăderea capacității de comunicare în grup sau chiar tulburări ale afectivității etc.), însă aceasta există.
Această expresie, „Cei șapte ani de acasă” o auzim mai mereu, peste tot, fie în context pozitiv, fie negativ.
Anii pe care îi petreci în familie, alături de părinți, sunt primordiali. Educația pe care o primesc copiii în „cei șapte ani de acasă” se oglindește pe tot parcursul vieții. Părintele este dator a-i oferi copilului o educație buna, una de calitate, încă din primele zile de viață, să- i acorde o atenție sporită. Când acesta începe să priceapă, să aibă rațiune, părintele este responsabil pentru a-i explica diverse lucruri, diferite situații care se ivesc ,care survin pe neașteptate, să-l facă pe copil să discearnă ce este bine și ce este rău.
În epoca exploziei informaționale, caracterizată și prin multiplicarea și extinderea mijloacelor moderne de comunicare(radio, tv și internet) cartea continuă să fie o sursă valoroasă de informare și cunoaștere, transmițând inestimabilul tezaur al valorilor culturale ale umanității. În ciuda concurenței ce i se face din partea mass-media, cartea este și va continua să fie un instrument de bază care asigură accesul la valorile culturii spirituale, iar lectura reprezintă o metodă esențială de instruire, de perfecționare profesională și autoinstruire.
Lecturarea cărților, a manualelor, a însemnat întotdeauna informare, instruire și educație. Ea nu cere prea mult de la cititor decât atenție și dăruire, având rolul de a forma și educa tânăra generație, de a dezvolta gustul copiilor pentru a citi; făcându-i să iubească cartea. Ea este importantă încă din primii ani de viață; atunci când părintele își face timp pentru a le citi o poveste înainte de culcare, iar pe măsură ce cresc, copii sunt tentați de cărțile viu colorate.
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodată știința, este încă insuficient delimitat și definit. Aceasta se explică prin complexitatea procesului creativ, ca și prin diversitatea domeniilor în care se realizează creația. După unii autori, acest lucru se întâmpla ori de câte ori o noțiune este difuzată de la un grup restrâns de specialiști la o populație mai largă, pierzându-și astfel caracterul univoc, stabilitatea și rigoarea. Nu este vorba de un proces de degradare, ci de asimilare a gândirii logice individuale la gândirea socială.
Fiecare copil are caracteristici, interese, abilitați, și cerințe de învățare unice. Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi cât și pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Elevii se auto-disciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viată. Țin să precizez că renunțarea la concursurile școlare înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea lor de sentimente și emoții estetice de neînlocuit, fiindcă cultivă capacitățile de comunicare și înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria, gustul pentru frumos.