Cu gândul la acest titlu de eseu, citindu-l și recitindu-l îmi răsună în minte două întrebări: „Cine am fost eu?” și „Cine sunt acum?
Cine am fost? La această întrebare răspunsul meu este următorul. Am fost și eu, cândva, un copil, ca toți ceilalți, căruia îi plăcea foarte mult să se joace și să comunice cu ceilalți copii. Un copil care vedea jocul ca pe ceva simplu fără să cunoască metodologia didactică a acestuia sau importanța educatoarei în viața preșcolarului.
Cine sunt eu, acum? Astăzi sunt un om, fascinat de joc, o educatoare, care învață cum trebuie să se joace împreună cu alți copii, sunt un moderator al universului copilăriei, care cunoaște bine rolul didactic al jocului în viața unui copil și metodologia acestuia.
Astfel, jocul este o activitate specific umană prin care copilul își satisface imediat dorințele, acționând conștient și liber cu ajutorul imaginației. Jocul are o valoare formativă deoarece are rolul de a dezvolta copilului procesele cognitive, afectiv-motivaționale psihomotrice și de modelare a personalității.
Jocul presupune un plan, fixarea unui scop și fixarea anumitor reguli, pentru ca în final să se poată realiza o anumită acțiune ce produce satisfacție. Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alți copii de vârstă asemănătoare, fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie că nu au cu cine, rămân nedezvoltați din punct de vedere al personalității. Jocul este o metodă, care are un mare potențial de formare și dezvoltare a personalității complete (corp – rațiune – suflet). Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, totodată mărește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere stimulând memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua decizii rapide, de a rezolva situații - problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea.
Între copil - joc - educatoare există o strânsă legătură. Educatoarea este percepută de noul preșcolar un adult semnificativ, în afara părinților, pe care nu îl acceptă foarte ușor, mai ales că acest proces se suprapune adesea cu situații în care copilul se desparte temporar de părinți. Mediul stimulativ al grădiniței și experiența de comunicare în astfel de situații a educatoarei facilitează adaptarea preșcolarului la noul său statut.
Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper în contextul bogat de provocări al grădiniței. Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea acesteia, acceptă fără condiționări regulile impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută.
Rolul educatoarei în procesul instructiv-educativ presupune în primul rând transmiterea de noi cunoștințe pentru copilul preșcolar, folosindu-se foarte mult de joc, jocul didactic ca formă de realizare. Jocurile didactice au un loc bine stabilit în cadrul procesului instructiv-formativ, deoarece ele oferă copiilor posibilitatea să-și aplice cunoștințele, să-și exerseze priceperile și deprinderile însușite în cadrul acțiunilor comune sub formă atractivă și plăcută. Activitățile comune cuprind „mugurii învățării” care se organizează și se desfășoară fără ca jocul să-și piardă din valoarea sa educativă.
Educatoarea este și organizatorul activității de joc a copilului, activitate în care se poate angaja uneori ca partener, însă mereu observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilor.
Observarea activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a trăirilor emoționale și a experiențelor de viață trăite, a calității cunoștințelor, fapt care îi permite adaptarea și diferențierea modalităților de relaționare individuală cu fiecare copil.
Nu în ultimul rând, în relația cu copilul, educatoarea joacă rolul de model. Înclinația spre imitație a preșcolarilor se manifestă și în preluarea rapidă și fidelă a comportamentelor, limbajului și atitudinilor pe care educatoarea le manifestă. Toate acestea, reprezintă, pentru copii tot un fel de joc (jocul imitației).
Din toate aceste afirmații, prezentate anterior, reiese faptul că relația dintre copii, jocurile lor și educatoare (profesia de educator) este foarte importantă pentru viitorul copil care va deveni, peste ani, un adult al societății, părinte, om profesional și un model pentru alții.
Publicat de:
Lupea Florentina Gabriela
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. „Maria Clara Kindergarten”, Sibiu.