Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.. (Maria Montessori)
Modernizarea și perfecționarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activității școlare cu activități extracurriculare ce au numeroase valențe formative. Desfășurarea activităților școlare și extrașcolare permite și manifestarea creativității de grup, a relațiilor creative. În acest cadru, și educatorul își poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activitatea extracurriculară, în sine, prin structură, conținut specific, este firesc complementară activității de învățare realizată în clasă. Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educațional, ca set de intervenție complementară, apare ca o necesitate.
Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea copiilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Educația extracurrriculară își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor, educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Activitățile extracurriculare organizate de grădinița au conținut cultural, artistic, spiritual, științific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activități de joc sau de participare la viața și activitatea comunității locale.
Activitățile extracurriculare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii educaționali în măsura în care valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor, organizează într-o manieră plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de învățământ, copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de inițiativă, au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup, creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților. În același timp rolul acestor activități extracurriculare au un caracter colectiv care conduc la « sudarea legăturii » dintre cei mici, îi învață să trăiască în grup, să aparțină unui grup.
Serbările, prin specificul lor de activitate extracurriculară, reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, bucurii, creează buna dispoziție, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic si psihic. Importanța lor educativă constă în conținutul artistic prezentat, precum și în atmosfera sărbătorească, deschisă ce se instalează cu acest prilej. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos. Am prezentat astfel de acțiuni cu ocazia Crăciunului, a zilei de 8 Martie, de 1 Iunie, la sfârșit de an școlar. Rezultatele au fost răsplătite prin aprecieri favorabile din partea părinților, care au fost încântați de ,,prestația micilor actori”.
Parteneriatele ajută copiii să aibă succes la școală și mai târziu, în viață. Atunci când părinții, copiii și ceilalți membri ai comunității se consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul copiilor o comunitate de suport care începe să funcționeze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială în organizarea grădiniței și a grupei de copii. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice. În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conținuturi: transmiterea unor informații despre ecologie, dobândirea unor cunoștințe despre relația om-mediu, educarea unor comportamente și conduite civilizate, îmbogățirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc.
Spectacolele, vizionările (teatrul de păpuși) constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădinițe, prin intermediul cărora copilul face cunoștință cu lumea minunata a artei. Aceasta formă de activitate îl pune pe cel mic atât în calitate de actor cât și de spectator în fața unei surse inepuizabile de impresii puternice, precum și în faptul că se apelează în permanență la afectivitatea copilului.
În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii și al vieții sociale, preșcolarii se confruntă cu realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acțiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător.
În cadrul acțiunilor și implicit a activităților în aer liber, preșcolarii își pot forma sentimentul de respect și dragoste pentru natură, pentru muncă, om și realizările sale, copilul care a învățat să admire natura, parcul cu florile, să observe munca depusă de unele insecte pentru a și asigura proviziile sau câtă strădanie depune o rândunică pentru a construi cuibul puișorilor ei și apoi pentru a-i hrăni, acel copil va deveni prietenul și protectorul naturii și un mare admirator al animalelor manifestată prin nemărginita afecțiune față de ele.
În concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activității, cât și în relațiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.
Bibliografie:
Preda. Viorica, Metodica activităților instructiv educative în grădinița de copii, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova 2009.
Lespezeanu M., Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura S.C. Omfal, București, 2007.
Publicat de:
Coca Elena
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. ”Floarea Soarelui”, Reșița.