Preșcolaritatea este vârsta la care este necesară stimularea potențialului creativ al copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoașterea și încurajarea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor existente și prin susținerea manifestării lor printr-o mobilizare intrinsecă. De la această vârstă trebuie cultivate unele valori: originalitatea, perseverența, interesele cognitive, dar și artistice.
Trăsăturile creativității (fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea) pot fi testate cu ușurință prin intermediul unor parametri ai desenului. Se știe că o componentă vitală a creativității o constituie însăși dorința de a crea, curiozitatea, necesitatea lăuntrică a afirmării.
Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi alimentate și împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei preșcolare.
Atunci când vorbim de creativitate și de stimularea ei la copiii de vârstă preșcolară, nu putem face abstracție de influențele mediului socio-educațional. Fără un mediu socio-educațional adecvat, potențialul creativ al copilului nu se va concretiza niciodată.
Ca strategie generală de acțiune în stimularea creativității în învățământul preșcolar, este utilă valorificarea în sistemul activităților instructiv-educative a condițiilor și principiilor învățării de tip creativ.
Învățarea creatoare presupune o serie de condiții privind stimularea creativității cum ar fi: antrenarea capacității de elaborare verbal expresivă a unor povestiri libere sau cu început dat, după un șir de ilustrații, după o jucărie după un plan sau după o temă, punând la dispoziție copiilor planșe, machete, siluete, jucării; interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai multe titluri posibile; elaborarea independentă a unor istorioare ce se pot concepe plecând de la diverse modalități de ordonare logică posibil a unui număr mare de imagini; desene libere în care să se elaboreze nu numai o idee tematică, dar și unele modele posibile pentru decorarea anumitor spatii sau anumitor materiale.
Jocul și învățarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina și recombina reprezentările pe care le dispune propriile sale imagini, ascultând povesti, basme, poezii, reconstruiește mental principalele momente ale narațiuni, le inversează, le omite, le amplifica și inventează altele noi.
Este adevărat că stimularea creativității, a originalității și a gândirii critice presupune o serie de riscuri pe care educatoarea trebuie să și le asume, conștientă fiind că rezultatul final merită un asemenea preț.
Activitățile de desen, pictură, modelaj vizează însușirea unor norme estetice care sunt transpuse în produsele activității copiilor. Ei învață nu doar gama de culori, tonuri și nuanțe, ci și modul în care le pot obține și combina în propriile lor creații; învață nu doar aspectele legate de estetica formelor, ci și transpun în lucrări proprii moduri diferite de îmbinare estetică a acestora; lucrările au, de cele mai multe ori, destinație afectivă ele fiind create pentru a fi dăruite mamei, colegului care aniversează ceva, lui Moș Crăciun sau Iepurașului, unui personaj iubit dintr-o poveste tocmai învățată etc. Acest tip de creativitate se caracterizează printr-o exprimare liberă și spontană a persoanei, cu dorința ca produsul activității sale să aibă un anumit grad de utilitate și valoare. De asemenea, copiii sunt familiarizați cu diferite tehnici de desenare, colorare, pictură, dactilopictură, exersează aceste tehnici pe suporturi diferite (hârtie albă sau divers colorată, pânză, coji de ouă lipite, suluri de hârtie, faianță, piatră, ceramică, cutii de margarină, pahare etc.)
Modelajul, odată cu plăcerea redării prin construcție proprie a unor forme după model sau din imaginație, dezvoltă motricitatea fină a mâinii, sprijină substanțial coordonarea oculo-motorie. Este necesar ca modelele oferite de educatoare atât pentru desen, pictură cât și pentru modelaj să îndeplinească cerințele de ordin estetic. Culorile și materialele folosite de copii trebuie să ofere condiții pentru realizarea unor produse estetice.
Strategia de dezvoltare a creativității copilului preșcolar vizează cel puțin două direcții majore: Stimularea dimensiunii cognitive (a gândirii, a imaginației) și stimularea dimensiunii non-cognitive (a încrederii în forțele proprii, a inițiativei, a curiozității, a independenței în modul de a gândi).
Condiția primă a dezvoltării creativității copiilor este că educatorul să știe ce înseamnă a fi creativ, este nevoie ca ei să cunoască conceptul de creativitate, modul de manifestare și de formare a creativității, factorii care influențează, pozitiv sau negativ, creativitatea și ar trebui să fie ei înșiși creativi.
Este, de asemenea, necesară respectarea personalității creatoare a copilului. Este foarte important ca educatorul să nu reprime manifestările copiilor creativi, să încurajeze libera exprimare a opiniilor (chiar dacă acestea sunt contrare opiniilor sale), să stimuleze imaginația sau soluțiile mai deosebite.
Referindu-se la modul în care poate fi distrusă creativitatea elevilor, Teresa Amabile identifică patru factori, numiți de autoare asasini ai creativității: evaluarea, recompensa, competiția și restrângerea capacității de alegere.
O societate care stimulează creativitatea asigură cetățenilor săi patru libertăți de bază: libertatea de studiu și pregătire, libertatea de explorare și investigare, libertatea de exprimare și libertatea de a fi ei înșiși, spunea Morris Stein.
Bibliografie:
Cojocaru, C., Creativitate și inovație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975;
Roșca, Al., Creativitatea generală și specifică, Editura Academiei, București,1981;
Șchiopu, U., Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967.
Publicat de:
Guță Corina
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. ”Floarea Soarelui”, Reșița.