Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Era o zi frumoasă de primăvară, copacii erau înfloriți, păsărelele ciripeau, iar mii de gâze zburau în aer. Era o atmosferă caldă în jur, care te ademenea la relaxare și visare.
Iepurașii Puf, Țop și Țup au ieșit din vizuinile lor dornici de joacă și veselie.
Ei aveau în cap fiecare câte o căciuliță viu colorată, deși venise primăvara, vântul încă mai bătea și era rece, iar mămicile iepuraș nu i-au lăsat la joacă fără să fie pregătiți.
Plini de voioșie, cei trei prieteni au dat startul la joacă. S-au dat rostogol peste dealul înverzit, au urmărit peștișorii din râu cum înoată și se joacă după pietricele, au făcut drumeție în pădure în căutare de hrană, apoi s-au întors pe câmp unde au început jocul de-a ascunselea.
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o primăvară frumoasă, frumoasă. Iarba a înverzit, florile au înflorit parfumând în jurul lor totul, iar copacii din pădure au înfrunzit toți. Păsările călătoare au revenit pe meleagurile noastre din țări îndepărtate și pădurea răsuna de cântecele lor frumoase. Toate se-ntreceau parcă într-un concert. Soarele își trimitea vesel razele printre copaci, mângâindu-i pe fiecare în parte. În pădure, la umbra copacilor și-n trilurile păsărelelor, era atât de frumos, ca într-un basm. Totul te îndemna la visare.
A venit primăvara! Natura s-a trezit din hibernare, au sosit zile calde, iar păsările au început sa cânte mai fericite melodiile lor.
La marginea unei păduri, într-o poieniță înconjurată de flori și de iarbă verde, deasă, locuia piticul Milu împreuna cu familia sa.
Milu era copilul familiei de pitici Zâmbăreții și trăiau în Poienița Luminată alături de vecinii lor , alți pitici, cu alte nume: Piticii Curajoși, Piticii Barba-Albastră sau Piticii Scufițe Roșii.
Piticul Milu Zâmbărețul era mereu vesel și în fiecare dimineața se trezea cu zâmbetul spre soare.
Într-o bună dimineață mi-am aruncat privirea în Împărăția Norilor .Vai! Ce aglomerație era acolo! Nori mici, nori mari, nori mijlocii alergau în toate părțile , se agitau, se ciocneau, se împiedicau. Așa cum v-am spus : mare aglomerație. Doar într-un colț de cer sta Norișor și privea îmbufnat către tovarășii săi . Nu înțelegea ce se întâmplă, de ce nimeni nu-l mai întreabă dacă a mai crescut, dacă plutește mai ușor , nimeni nu-l bagă în seamă. Uff!!!
Deasupra tuturor apare somnoros Soarele.
Într-o dimineață, când se îngâna ziua cu noaptea, iepurașul Țup se trezi la auzul cântecului păsărilor.
– De ce este atâta gălăgie? întreabă iepurașul.
– A venit primăvara! îi răspunde o ciocârlie, abia oprindu-se din cântat.
Iepurașul Țup deschide ochii mari, ciulește urechile ca să audă mai bine cântecul păsărilor. Un vânt abia simțit trece printre crengile înflorite ale copacilor.
– Bună dimineața, iepurașule! îl salută vântul pe iepurașul nedumerit.
– Bună dimineața, vântule!, îi răspunde iepurașul.
O albină zboară voioasă din floare-n floare adunând polenul.
– Albinuțo, vino să ne jucăm împreună, zice iepurașul Țup.
– Nu pot, trebuie să adun polenul ca să fac miere pentru copilașii miei.
Mergând mai departe îl întâlnește pe micuțul ghiocel care-și înălța capul ușor spre soare, bucurându-se de căldura razelor binevoitoare.
Se apropia Paștele și părinții i-au cumpărat lui Gretchen săndăluțe noi, pe care să le încalțe de sărbătoare. Hăinuțele i le cususe mama, combinând resturi de materiale. I-a făcut și un flanelaș croșetat, din mătase albă. Fetița era tare bucuroasă și purta săndăluțele prin casa.
În dimineața zilei de Paști s-a trezit mai devreme, nerăbdătoare să caute sub pernă oul de ciocolată lăsat de Iepuraș. Nu-l văzuse niciodată, și-l imagina alb și mare, drăguț și tare grăbit. Oul era învelit în staniol roșu, strălucitor. L-a pus pe masă. Era tare frumos!
În căsuța de vis-a-vis locuia Lala, o fetiță de cinci anișori, ca și Gretchen. Distanța dintre case era cam de patru metri, astfel încât, stând în prag, se salutau și povesteau.