Făt-Frumos cel obosit

A fost odată ca niciodată un Făt-Frumos tare obosit, acesta trăia într-un regat îndepărtat, numit regatul “Paturi mici”. Făt-Frumos avea un castel imens, cu un tron mare, un dormitor și mai mare însă patul era mic. Și astfel prințul nostru era mereu obosit, deoarece seara nu putea să se întindă și trebuia să doarmă ca un covrig.

Făt-Frumos se săturase să vadă în jurul lui numai oameni odihniți (oamenii aceia erau mici de statură și încăpeau în paturile lor mici), în timp ce el (trebuie să vă zic că prințul nostru era un prinț lung în picioare), dormea ba când se afla pe tron, ba când era la masa, ajutat mereu de slugile lui credincioase care îi țineau capul să nu-i cadă în farfurie. Și astfel într-o zi, Făt-Frumos cel obosit, s-a hotărât să plece într-o aventură, să se ducă să-și cumpere un pat mare demn de un prinț.

A doua zi s-a trezit dis-de-dimineață, s-a dus la grajduri să-și ia calul, pe care l-a găsit dormind în patul lui cel mare și cu căciula pe cap ca să nu-i înghețe urechile. Prințul nostru fiind un prinț bun la inimă, nu a trezit calul și l-a lăsat să doarmă până s-a făcut ziuă. Apoi prințul și-a luat traista cu cele necesare, printre care și 5 bani de aur pentru a putea să-și cumpere patul.

Și uite așa au plecat la drum, un cal mândru și frumos și un prinț obosit. Dar trebuie să știți copii că magazinul de unde se poate cumpăra paturi pentru prinți și prințese se află la celălalt capăt al pământului, ca să ajungi acolo trebuie să mergi 3 zile și 3 nopți fără să te oprești. Și pentru aceasta, prințul nostru și-a luat o pernă mică de gât, ca să poată să doarmă în șaua calului pe timpul nopții.

Astfel mergeau cei doi prieteni, calul și prințul pe drumul ce ducea la magazinul “Perne și paturi pentru prinți și prințese” din țara Somnului ușor. Pentru a ajunge acolo trebuia să treacă prin țara “Numără oile ca să adormi”, unde la intrare erai întâmpinat de către un câine ciobănesc care îți spunea să nu asculți oile care te îndeamnă să le privești cum sar gardul și tu să le numeri. Însă Făt-Frumos care era naiv și nu știa ce primejdie îl paște, nu a ascultat vorbele câinelui ciobănesc pe nume “NU număra oile”. Și mergând el așa călare, în stânga lui vedea oi, dacă se uită în dreapta vedea oi, și ce oi magnifice, oi albastre, roz bombom, oi în carouri, oi cu sclipici și mii și mii de oi care mai de care mai colorate. Vrăjit de frumusețea lor, prințul se dădu jos de pe cal și se duse la ele. Atunci apăru în fața lui o oaie fermecată, care avea lână din fir de argint și strălucea ca o stea. Oaia l-a îndemnat pe Făt-Frumos să numere toate aceste oi frumoase. Dar știți voi copiii, odată ce te-ai apucat să le numeri numai termini niciodată, pentru ca ele erau viclene, și după ce o oaie era numărată se așeza la rând să mai treacă prin fața prințului și astfel șirul de oi nu se termina niciodată. Și astfel trecu o zi și o noapte și printul tot număra și nu dormea.

Calul, prietenul lui cel mai bun (pe care îl chema “Noapte bună”), s-a dus repede la câinele ciobănesc “NU număra oile” ca să-i ceară ajutor. Imediat cum a auzit de un asemenea necaz, câinele a și luat-o la fugă calare pe cal. Pentru a rupe vraja, câinele trebuia să-l tragă de degetul mic de la picior pe prinț. Și în clipa următoare Făt-Frumos și-a revenit, dar era mai obosit ca niciodată, pentru că stătuse o zi și o noapte treaz. Drept răsplată pentru ajutor, Făt-Frumos cel foarte obosit i-a dat un bănuț de aur câinelui ciobănesc “NU număra oile” și ca să se asigure că prințul și calul ies cu bine din țară “Numără oile ca să adormi”, acesta i-a condus până la graniță.

Bucuros că a scăpat, prințul nostru mergea înainte, visând la patul lui cel mare unde putea să se odihnească cu picioarele lui lungi. Dar în timp ce prințul visa cu ochii deschiși au intrat în țara “Stele verzi pe cer”. În această țară, vedeți voi copiii, aici era noapte tot timpul.

Ca să poată să vadă pe unde merg, Făt-Frumos cel foarte obosit, i-a reglat ochii calului cu ajutorul urechii stângi, ba rotind spre dreapta, ba spre stânga, pana i s-au aprins ochii ca felinarele. În clipa când s-a luminat cărarea a apărut un greiere pe care-l chema “Una după ceafă și ai pornit”, care l-a avertizat pe prinț să nu se uite în sus la cer, ca să vadă stelele. Însă Făt-Frumos era prea obosit și nu a auzit tot ce i-a spus greierul, el a înțeles doar cuvintele cer și stele. Și în timp ce mergeau pe cărare, prințul a început să audă niște voci care cântau așa de frumos, erau niște voci suave și cristaline. Astfel a luat prințul urechea dreaptă a calului și a început să o rotească când la stânga, când la dreapta și astfel se rotea și capul calului cu felinarele aprinse și lumina împrejurul lui. Dar prințul nostru nu vedea pe nimeni și se întreba cine putea să cânte atât de minunat. Atunci și-a adus aminte de niște cuvinte pe care le auzise de la greier și s-a uitat în sus la cer și stele.

În clipa aia prințul a rămas cu gura căscată și cu ochii mari privind stelele. Și a stat Făt-Frumos cel foarte obosit cu gura căscată la stelele verzi timp de o zi și o noapte. Calul “Noapte bună”, văzând că prințul nu-și revine a fugit repede la greierele “Una după ceafă și ai pornit” pentru ai cere ajutorul. Și atunci greierul s-a apucat de coada calului și fugi spre prinț. Însă copii, ca să rupă vraja care s-a abătut asupra prințului, trebuia să-i dea un bobârnac peste nas. În clipa aia prințul și-a revenit și i-a mulțumit greierului, și drept recompensă i-a dat un bănuț de aur.

Astfel prințul nostru care a plecat de la castel obosit, acum era Făt-Frumos cel foarte super obosit, că doar până la urmă nu a dormit două zile și două nopți.

Fiind în întârziere, trebuia să ajungă la magazinul “Perne și paturi pentru prinți și prințese” din țara Somnului ușor, unde avea o programare pentru a-și ridica patul, prințul nu a mai stat să se odihnească și a pornit țopăind pe cal, când pe un picior când pe altul în ritm de horă. Vedeți voi, calului îi plăcea să danseze, era cel mai bun dansator din regatul “Paturilor mici”.

Totuși poate vă întrebați cum a putut printul nostru să-și facă o programare la magazin, se știe că pe vremea aceia nu existau telefoane. Printul nostru avea o găina pe nume “Pene scurte,” care se credea gâscă și îi plăcea sa zboare. Cu ajutorul acestei găini, Făt-Frumos cel obosit a trimis un bilețel și și-a făcut o programare la magazinul de paturi.

Și astfel după 3 zile și 3 nopți nedormite, Făt-Frumos cel foarte obosit a ajuns în tara “Somnului ușor”, în fata magazinului “Perne și paturi pentru prinți și prințese”. Aici printul a fost întâmpinat de două angajate pe care le chemau “Plapuma” și “Papuci de casă”. Acestea l-au poftit în magazin în timp ce calului i s-a oferit un loc pe un fotoliu cu puf, urzici și o ceașcă de ceai de praf de luna.

Prințul a fost dus mai întâi la raionul de paturi invizibile, unde erau expuse cele mai late si mai frumoase paturi, cu diferite decorațiuni, unul mai frumos ca celălalt. Printul a fost încantat dar a zis că aceste paturi nu sunt pentru el. Au mers mai departe la paturile umplute cu furnici, cu arici, ace, ghimpi și cine știe ce alte umpluturi mai minunate. Dar iar prințul nostru a refuzat. Și astfel au ajuns la raionul cu paturi mari, cu saltele groase și cearceafuri albe care miroseau a “Noapte bună” (pe semne că prietenul lui calul “Noapte bună”, mai fusese pe acolo și dormise în toate paturile, a vrut să le încerce mai întâi el pentru stăpânul lui - bun prieten). În clipa aceea Făt-Frumos a zis DA și a scos punga cu galbeni ca să plătească și să plece acasă. Însă patul costa 5 galbeni și el rămăsese cu 3 galbeni. Oare unde s-au dus ceilalți bănuți? Printul nostru nu-și mai amintea pentru că era prea obosit.

Dar ce să vezi, calul și-a tras fermoarul de la buzunarul lui și a scos 2 galbeni, pe care i-a dat stăpânului (pana la urma Făt-Frumos l-a ajutat să ajungă cel mai bun dansator din regat). Bucurie mare pe capul prințului care a picat în patul lui cel nou și a adormit pe loc.

Calul a luat patul și l-a tras pană înapoi la palatul prințului, unde au trăiți fericiți, prințul acum se numea Făt-Frumos cel odihnit și calul a luat 3 medalii de aur la concursurile de dans.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!