A fost odată, ca niciodată, departe, departe, tare departe de noi, o pădure, în care totul era gri. Frunzele copacilor nu mai erau verzi și nici iarba, florile nu mai aveau culori vii, toate viețuitoarele erau triste. Nu se mai auzea nici cântecul păsărilor, nici susurul râului ce trecea pe lângă marginea pădurii și nici zumzetul vesel al albinelor .O vrăjitoare, căreia nu-i plăceau culorile, văzând cat de colorata și plina de viața era întreaga pădure, făcuse o magie îi transformase întreaga pădure, cu tot cu viețuitoare într-un ținut gri. Deodată, liniștea a fost tulburată de un sunet: cip-cirip, cip-cirip! Toate viețuitoarele au rămas mirate în loc, ascultând. Nu știau de unde se aude…Au ridicat pe rând capetele și au văzut o pasăre colorata, în lumina soarelui strălucea și părea să aibă toate culorile curcubeului.
– Ce ai pățit, de ce ești supărată? o întreba bătrâna cioară.
– Cum să nu fiu supărată? M-am rătăcit și nu găsesc mâncare și apă, răspunse pasărea multicolora.
– Te vom ajuta noi! Ca la un semn, fiecare viețuitoare din pădure aduse hrana și apa. Pasărea multicolora a mâncat, a băut apa, s-a odihnit și în timp ce animalele și păsările îi spuneau ce drum să urmeze pentru a ieși din pădure, le observa tristețea din priviri si spuse:
– Cum vă pot răsplăti pentru bunătatea voastră? Ce pot face pentru voi, să fiți fericiți?
– Nu se poate face nimic, spuse veverița cu căpșorul plecat. Vezi tu, o vrăjitoare ne-a luat culorile și de atunci totul a devenit trist.
Pasărea multicolora se ridică sus, sus de tot, în bătaia razelor de soare părea mica, mica, ca o nestemată strălucitoare și în timp ce se rotea și își întindea aripile, totul în jurul ei redevenea colorat.
– Îți mulțumim! Îți mulțumim pasăre multicolora! De atunci nici una dintre viețuitoarele pădurii nu a mai fost tristă, se auzea din nou ciripitul vesel al păsărelelor, zumzetul albinelor, susurul râului, mireasma florilor colorate și vântul ce adia ușor printre frunzele verzi ale copacilor, te îmbia să rămâi în pădurea colorata.
Pasărea multicolora nu a mai fost văzută niciodată de atunci, dar toate viețuitoarele pădurii au ținut-o minte și au povestit tuturor despre ea.
Publicat de:
Barbu Violeta Florentina
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Kluge Kinder, București.