Puf și prietenii lui

Era o zi frumoasă de primăvară, copacii erau înfloriți, păsărelele ciripeau, iar mii de gâze zburau în aer. Era o atmosferă caldă în jur, care te ademenea la relaxare și visare.

Iepurașii Puf, Țop și Țup au ieșit din vizuinile lor dornici de joacă și veselie.

Ei aveau în cap fiecare câte o căciuliță viu colorată, deși venise primăvara, vântul încă mai bătea și era rece, iar mămicile iepuraș nu i-au lăsat la joacă fără să fie pregătiți.

Plini de voioșie, cei trei prieteni au dat startul la joacă. S-au dat rostogol peste dealul înverzit, au urmărit peștișorii din râu cum înoată și se joacă după pietricele, au făcut drumeție în pădure în căutare de hrană, apoi s-au întors pe câmp unde au început jocul de-a ascunselea.

Ce frumos era totul și ce bine se distrau cei trei iepurași, când deodată, vântul a bătut așa de tare că i-a luat căciulița din cap lui Puf.

– Vai, căciulița mea! Nu pot să stau afară fără căciuliță, mama mi-a spus că voi răci dacă nu îmi pun căciulița pe cap și pe urechi! Spuse Puf tare supărat.

Puf, supărat că nu mai poate continua joaca, și-a luat rămas bun de la prietenii lui Țop și Țup și a plecat în vizuina lui.

Văzându-l pe Puf așa de supărat, iepurașilor le-a venit o idee minunată.

- Nu fi supărat Puf, te ajutăm noi! ...au strigat cei doi iepurași.

Și imediat au plecat în vizuina lor, căutând de zor o căciuliță potrivită pentru Puf.

– Uite Țop, spuse Țup foarte încântat, cred că această căciuliță o să îi placă lui Puf, este colorată și pufoasă, la fel ca cea luată de vânt.

– Așa este Țup, Puf va fi tare bucuros! spuse Țup foarte mulțumit de reușita lor.

Cei doi iepurași au pornit către vizuina lui Puf.

– Puf, Puf, haide afară să vezi ce surpriză avem pentru tine!

Iepurașului nu îi venea să creadă ce căciuliță frumoasă a primit de la prietenii lui.

– Vă mulțumesc frumos dragii mei pentru frumoasa căciuliță, acum ne putem juca cu toții din nou fără să ne fie teamă că vom răci.

Cei trei iepurași s-au jucat fericiți până pe înserat, când i-au strigat pe fiecare mămicile lor să intre în vizuină deoarece venise vremea de somn.

Și astfel dragi copii, am învățat din această poveste că este bine să facem o faptă bună și să ne ajutăm la nevoie unii pe alții. Prietenii la nevoie întotdeauna se ajută.