A sosit primăvara !
Afară, iarba a prins colț fraged și nou, soarele a deșteptat cu căldura și lumina lui pământul, iar mugurii au început a plesni sub mângâierea razelor jucăușe și încă plăpânde.
Primăvara dădea cerului zări senine, iar luncilor cântece măiestre.
Totul mă îndemna să ies afară, dar mai întâi trebuia să-mi termin temele.
Rătăcind printre livezile îmbrăcate în haine de sărbătoare am simțit vântul care adia molcom printre crengile înverzite. Privind spre cer am văzut norișori minunați , dar puțin negrișori parcă; pare-să voiau să-mi spună ceva. Era precum într-o poveste.
Continuându-mi plimbarea am zărit o rândunică care își făcea cuibul. Văzând-o atât de mititică și atât de slăbuță m-am gândit să-i las niște firmituri din pâinea mea. Drumul meu nu avea o destinație exactă. La câțiva pași depărtare am întâlnit un fluture multicolor. Privindu-l am rămas uimită: îmi vorbea! Abia dacă l-am înțeles de uimită ce eram: mă ruga să-l ajut, avea o aripioară rănită și nu mai putea zbura. L-am ridicat în palmă și m-am întors cu el acasă. Încă nu puteam să înțeleg cum un fluture poate vorbi.
I-am vindecat aripioara; el mi-a mulțumit, iar apoi l-am întrebat cum este posibil ca un fluture să vorbească, el mi-a răspuns: în lumea aceasta există cineva care te iubește nespus de mult care m-a trimis la tine!
Am rămas surprinsă auzind vorbele lui și i-am spus mamei cele întâmplate, dar nici ea nu știa ce să-mi zică.
Totul a rămas un mister pe care nici în ziua de azi nu l-am descoperit.
Eram curioasă ! Ce s-a întâmplat în acea zi? Aveam multe întrebări de pus, dar nu avea cine să-mi dea un răspuns. Totul a rămas o amintire plăcută pe care nu o s-o uit vreodată.
Primăvara era nemaipomenită, copacii înfloriseră, totul era minunat precum un vis din care nu mai voiam să mă mai trezesc.
„Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă” .
Publicat de:
Sime Gabriela-Adriana
Profesor înv. preșcolar, la G.P.P. „Floare de Colț”, Beiuș.