A fost odată ca niciodată, în Țara Celor Trei Culori, trei surori foarte frumoase. La naștere, a primit fiecare câte un nume, potrivit înfățișării pe care o aveau: Roșia, Galbena și Albastra și asta pentru că părul lor lung până la pământ avea această culoare.
În această țară totul era colorat în cele trei culori. Locuitorii ei aveau numele în funcție de culoarea părului. Le mai plăcea să poarte și hainele în aceeași culoare.
Cele trei surori o auziseră povestind pe mama lor despre lucruri pe care nu le văzuseră niciodată și care existau într-un ținut îndepărtat. Acestea le auzise și ea de la mama ei care le știa tot din familie de pe vremea în care se putea călători.
– Mamă, de ce nu mai putem călători acum în alte țări?
– Nu mai putem călători deoarece vremurile s-au schimbat. În acea țară a apărut ploaia.
– Ce este ploaia? întrebă fiica cea mică și mai curioasă, Albastra.
– Nu știu sigur ce e, dar am auzit că este foarte periculoasă pentru noi, ne transformă în niște ființe tare urâte, răspunse mama.
Am uitat să vă spun că cele trei surori erau tare neastâmpărate și curioase, așa că s-au hotărât să plece spre acel ținut îndepărtat. Și-au pus în geantă de mâncare și dis-de-dimineață, când trebuiau să plece la școală, au pornit în călătoria care le va schimba viața.
Au mers și au mers, zile întregi, până au ajuns în acea țară ciudată.
– Mama a avut dreptate! Ce oameni urâți! Ce haine ciudate au pe ei! exclamă Roșia.
– Oare suntem în pericol? întrebă Galbena speriată.
– Nu cred! răspunse încrezătoare surioara lor. Haideți să îi privim mai aproape! Poate reușim să vorbim cu ei și să aflăm de ce arată așa.
Nici nu termină bine ce avu de spus că începu să simtă frig. Oamenii aceia au început să alerge și să se ascundă. Deodată simți o înțepătură pe piele. Și încă una.
– Ce-o fi asta? Ce se întâmplă? strigau fetele speriate. Unde au dispărut oamenii?
Deodată se auzi un sunet îngrozitor care venea de undeva de deasupra lor. Bubuitul se împrăștie peste tot. Înțepăturile erau tot mai multe și mai reci.
– Mi-e frică! suspină Albastra.
– Haideți să stăm mai aproape! Vom avea așa grijă una de cealaltă! propuse fata cea mare.
Cele trei surori se apropiară și se ținură de mâini. Dragostea care o aveau una pentru cealaltă le făcea mai puternice.
Stătură așa câteva minute, până când înțepăturile reci dispărură iar sunetele de deasupra au încetat. Fetele se lăsară de mâini și începură să privească în jurul lor.
– Totuși, ce a fost asta? Mama nu ne-a povestit despre așa ceva.
Deodată amuțiră. Se priveau una pe cealaltă și nu le venea să creadă cum arătau. Semănau cu... oamenii pe care îi văzuseră. Dar totuși....erau diferite. Între Roșia și Galbena hainele și părul erau o altă culoare, între Galbena și Albastra o altă culoare iar între Roșia și Albastra tot o culoare necunoscută.
– Ce s-a întâmplat cu noi?
– Cred că tocmai a trecut ploaia și datorită ei ne-am schimbat! răspunse cu multă înțelepciune Albastra.
– Da! se auzi un glas subțire.
Un băiețel vesel era lângă fete.
– Apa ajută culorile să se amestece. Roșu cu galben formează culoarea portocalie, galben cu albastru culoarea verde iar roșu cu albastru culoarea violet. Ele se mai numesc și culori binare pentru că se formează din două culori.
– Atunci culorile roșu, galben și albastru cum se numesc? întrebă micuța.
– Acestea se numesc culori primare pentru că sunt primele și nu se pot forma din alte culori.
– A avut dreptate mama! spuse sora cea mare. În acest ținut ploaia transformă oamenii.
– Da, dar eu nu consider că suntem urâte! replică cu hotărâre Albastra. Haideți să luăm într-o sticlă apă din acea baltă, să o ducem în țara noastră și să le explicăm ce se întâmplă. Sunt sigură că dacă ar ști adevărul nu ar mai fi speriați iar oamenii ar călători mai mult pentru a vedea frumusețile pământului.
Zis și făcut. Băiatul le-a dat fetelor mai multe sticle pe care le umplură cu apa de ploaie. Fetele au plecat spre țara lor, fericite de descoperirea pe care o făcuseră. Și oricum arătau, se simțeau frumoase!
Bibliografie:
Marzano, R. J. (2000). Designing a new taxonomy of educational objectives. Thousand Oaks, CA: Corwin Press.
Publicat de:
Ormenișan Irina
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Andrei Șaguna, Turda, Cluj.