A fost odată, demult o altfel de prietenie. Soarele și Pământul, căci despre aceștia este vorba, erau prieteni foarte buni. Soarele iubea, ca în fiecare dimineața să-și trimită razele și să îmbrățișeze Pământul. Îi plăcea să-și dezmierde prietenul cu căldura razelor lui și să-l trezească din starea de somnolență. În schimb, Pământul îi răspundea dulce, cu un ”Bună dimineața”. Era ritualul lor pe care-l iubeau și la care nu ar fi renunțat pentru nimic în lume.
Pământul, însă observase de la un timp, că Soarele este trist, iar această tristețe creștea cu fiecare zi care trecea. Chiar dacă încerca ca pe timp de noapte să înghețe cât mai mult pentru a-i oferi plăcerea dezmierdării cu razele lui, el nu putea să-și facă prietenul să fie fericit ca la început, iar Soarele nu-și putea ascunde tristețea.
Făcându-și griji, Pământul a decis să afle ce-l supără pe prietenul lui:
– Dragul meu prieten, de la un timp, te văd supărat, oare te-am supărat cu ceva? Aș vrea să te văd din nou vesel, jucăuș și strălucitor, așa cum îți este firea, dar încercările mele de până acum nu te-au ajutat. Oricât am încercat să îngheț pe timp de noapte, nici îmbrățișările tale nu ți-au redat strălucirea, Deci, dragă prietene, ce pot să fac pentru a-ți alunga tristețea?
– Prietene dragă, nu trebuie să-ți faci griji din pricina mea, mai ales că tu nu mi-ai greșit cu nimic. Uite, sunt trist, deoarece aici, pe bolta cerului eu sunt singur. Tot încerc să mă apropii de tine, dar știu că ți-aș face rău dacă aș face așa ceva. Razele mele te încălzesc, dar în același timp pot să te rănească dacă mă apropii prea mult. Uneori îmi doresc să am un prieten aici, care să stea mai aproape de mine și cu care să-l ating cu razele mele fără să-i fac rău.
Pământul s-a gândit și s-a tot gândit și nu știa ce să facă pentru a-și ajuta prietenul. A întrebat în stânga și-n dreapta, chiar a rugat Marile Astre să-l ajute și, într-un târziu, a găsit o soluție….era foarte încântat și abia aștepta să-și vadă prietenul, din nou, fericit.
– Dragul meu Soare, am creat pentru tine un nou prieten. Mi-a fost foarte greu, dar am cerut ajutorul tuturor Astrelor și împreună am reușit!
Fericit, Soarele s-a uitat în stânga lui, s-a uitat în dreapta lui, dar nu a văzut nimic. Ar fi vrut să-i spună Pământului că probabil s-a înșelat, dar nu-l lăsa inima.
– Pentru a-ți vedea noul prieten, trebuie să așteptăm să se însereze, spuse Pământul ghicindu-i gândurile prietenului său.
– Să se însereze? întrebă bâlbâindu-se ușor, Soarele.
Cei doi prieteni așteptau nerăbdători să se însereze. Soarele era fericit să-și întâlnească noul prieten, iar Pământul era neliniștit, gândindu-se dacă îi va plăcea Soarelui, noul prieten. Chiar dacă muncise mult să-i creeze un nou prieten, chiar dacă își dăduse silința să-i creeze ce-l mai bun prieten, știa că nu ieșise perfect, mai ales că acesta era vizibil de la căderea serii până dimineața. Însă, pe timpul zilei, chiar dacă nu era vizibil, era acolo, doar pentru Soare pentru a-i ține companie. La un moment dat, Pământul i-a arătat Soarelui ceva, dar acesta parcă vedea în ceață. Vedea și nu vedea, dar cu fiecare secundă trecută, acel ceva se vedea din ce în ce mai clar.
– Ea este Luna, spuse Soarele. Luna va sta pe cer zi și noapte. Chiar dacă ziua nu o vei vedea, ea te poate auzi și puteți chiar să vă trimiteți razele și să dați noroc, prin unduirea razelor.
Soarele era în culmea fericirii și îți trimise multe raze către Lună pentru a da noroc.
De atunci, în fiecare dimineață, când se întâlneau, Soarele îmbrățișa cu multă căldură Pământul, iar acesta răspundea dulce cu un „Bună dimineața”. Ori de câte ori Soarele întâlnea Luna, aceștia dădeau noroc, prin unduirea razelor.
Joc: Soare, Pământ, Lună (joc de atenție). Se pun copiii în perechi, doi câte doi, iar când învățătoarea spune ”Pământ”, copiii își dau ”Bună dimineața”, așa cum Pământul îi răspundea Soarelui. Dacă învățătoarea spune ”Soare”, aceștia își oferă o îmbrățișare, așa cum Soarele îmbrățișa Pământul cu razele lui, iar când învățătoarea spune „Lună”, aceștia răspund cu un „noroc” prin strângerea mâinilor, așa cum procedau Soarele și Luna.
Publicat de:
Țolea Cristina-Mariana
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Nr.10, Râmnicu Vâlcea.