A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un împărat care avea trei feciori. Acesta nu știa care fecior este mai bun pentru a primi împărăția, așa că s-a hotărât să-i pună la încercare.
Împăratul a chemat feciorii și le-a spus că trebuie să-i aducă o creangă de brad din Pădurea Interzisă. Feciorii au fost bucuroși și dornici să-i îndeplinească dorința tatălui, însă aceștia nu știau că în Pădurea Interzisă locuiește un căpcăun ce nu acceptă să-i calce cineva ținutul.
A doua zi de dimineață feciorii și-au luat cele de trebuință și au plecat spre pădure. Abia au călcat ținutul că stăpânul locului, căpcăunul le-a și ieșit în cale. Feciorul cel mare văzând cât de mare și cât de furios este căpcăunul a luat-o la fugă și nu s-a oprit până la palatul tatălui său. Feciorul cel mijlociu și-a scos sabia și a încercat să-l omoare, dar căpcăunul a apucat sabia băiatului și a aruncat-o în adâncul pădurii. Văzându-se cu mâinile goale și-a dat seama că nu-l poate învinge așa că s-a întors și el rușinat la tatăl său.
Feciorul cel mic, iute și isteț din fire și-a scos arcul și a țintit o săgeată drept în inima căpcăunului trântindu-l fără suflare la pământ. Astfel, feciorul cel mic al împăratului se întoarse acasă cu ramura de brad spre bucuria tatălui său.
Acum împăratul se gândea dacă această încercare a fost suficientă pentru a-și testa feciorii. Așa că nu a trecut mult timp și împăratul le cere băieților să-i aducă o pană din coada păunului fermecat. A doua zi dimineață cei trei feciori au plecat să îndeplinească dorința tatălui. Se gândeau că va fi destul de ușor, deoarece ei nu știau că păunul este păzit de un balaur cu trei capete. Ajungând la locul indicat și văzând ce flăcări scoate balaurul, feciorul cel mare a socotit că nu merită să-și irosească viața și se întoarse la împărăție. Feciorul cel mijlociu și-a scos sabia și a reușit să-i taie cu cap balaurului, dar în luptă sabia sa s-a rupt și astfel s-a întors rușinat la împărăție.
Feciorul cel mic s-a urcat într-un copac înalt și întinzându-și arcul a trimis săgeata drept în inima balaurului. Astfel, băiatul s-a întors la palat și a dus pana tatălui său.
Împăratul s-a bucurat foarte tare și a fost foarte mândru de fiul său cel mic, însă nu trece multă vreme și îi spune acestuia că dacă vrea să rămână la conducere trebuie să-i aducă apă din Izvorul Vindecării, se numea așa, deoarece această apă avea puterea de a vindeca orice boală.
A doua zi cum s-a luminat de ziuă, feciorul cel mic a plecat la drum. Merse ce merse și văzu o albină gata să se înece. Milos din fire acesta salvează albina. Însă albina nu era o albină obișnuită ci era o fată de împărat transformată în albină. Aceasta văzând cât este feciorul de frumos îi spuse că dacă va avea nevoie de ajutor să o strige și ea va veni îndată. Ajuns în poiana unde se afla Izvorul Vindecării, feciorul a văzut că sunt trei izvoare. A stat și s-a tot gândit care este cel fermecat, dar nu a găsit niciun indiciu. Atunci și-a adus aminte de albină, poate că ea îl va putea ajuta. Așa a și fost albina a venit și i-a arătat care este izvorul cu apa fermecată. După ce i-a arătat apa vindecării, albina s-a transformat în fata de împărat. Feciorul văzând-o nu-și mai putea lua ochii de la dânsa, așa că i-a cerut să meargă cu el și să-i devină soție. Fata a acceptat bucuroasă.
Împăratul bucuros nevoie mare îi lasă împărăția feciorului. Și au făcut o nuntă mare care a ținut trei zile și trei nopți.
Publicat de:
Milea Mioara
Profesor înv. primar, la Liceul Tehnologic, Pătârlagele.