S-a terminat prima zi de școală din săptămână. Mă bucur că am fost alături de colegii mei la ore dar și în pauze. Nu am avut ore așa de grele. La română am învățat despre pronume iar la matematică ne-am chinuit cu niște segmente ca să rezolvăm niște probleme. Ora a treia am vorbit despre atmosfera Pământului. Cel mai mult mi-a plăcut ora de muzică pentru că am discutat despre instrumente muzicale: cu corzi, de percuție, de suflat după care am cântat.
Acum sunt obosită și o să mă așez în pat puțin, înainte de a-mi face temele. Dar ce se aude? O orchestră cu multe instrumente; viori, violă, pian, flaut, oboi, fagot, timpane cântă în fundal. Muzica se oprește. Acum o trompetă mă strigă:
– Ta-ta-ta! Tania, Tania! Grăbește-te! Urcă în nacelă! Balonul se va ridica ! Eu mă uit mirată în jur.
– Pe cine cheamă trompeta în balon? întreb eu.
– Da, da, pe tine. Tu mai trebuie să urci! Îmi spune trompeta.
– Mulțumesc pentru surpriză! Voi zbura cu un balooooon!
Îi văd și pe colegii mei de clasă Matei, Mara și Alina. Ei sunt deja acolo. Matei mă salută și îmi arată că și-a luat cu el cele două bețișoare cu care se acompaniază la orele de muzică. Fetele au la ele maracas. Dacă știam...îmi luam și eu de acasă tamburina... Urc în coșul balonului și acesta se desprinde de sol și se ridică sus, sus purtat de vânt. Mi-e teamă să mă uit spre sol. El este departe acum.
– Noi vom vedea Pământul de sus! Exclamă bucuroasă Alina.
– Tania, ia te uită ce mici se văd acum casele! îmi șoptește Matei.
– Tania, mă strigă Alina, casele par de zece ori mai mici! Uită-te!
Vântul îmi risipește părul și îmi acoperă fața. Prind curaj și mă uit spre sol. Îmi văd strada. Casele sunt mici. Ele par a fi de jucărie. Balonul plutește prin atmosferă purtat de curenții de aer. Ei ne duc pe deasupra unor centrale eoliene. Fiecare centrală are câte trei palete. Fiecare dintre noi începe să numere centralele.
– Am numărat opt centrale pornite. Dar voi? întreabă Mara.
– Mai sunt cinci mai mici. Ele nu sunt pornite, completează Matei.
Gândul mă duce la ora de matematică: opt plus cinci egal 13 centrale eoliene. Fiecare are câte trei elice adică...sunt în total...
Matei ne arată niște câmpuri verzi de grâu. Printre ele sunt și alte câmpuri maro, arate de curând. Câmpurile astea au forme dreptunghiulare mai mari, mai mici, pătrate, lunguiețe.
– Parcă ar fi păturica cu forme geometrice pe care o are bunica pe fotoliu! Exclamă Mara.
– Și rândurile de grâu parcă sunt segmentele noastre de la problemele de matematică, remarcă Matei.
– Ce frumos este în balon! Haideți să cântăm ceva! le propun eu colegilor.
Începem toți să cântăm și să ne acompaniem cu bețișoare, maracas sau cu bătaia palmelor. Bucuria se vede pe fețele noastre. Nori cumulus, pufoși trec aproape de noi. Aș vrea să pun mâna pe unul însă nu-i pot atinge. Sunt doar vapori de apă! Dacă ar fi fost din vată de zahăr... Dar parcă miroase ceva frumos! A ce miroase? Eu am învățat azi la școală că aerul este incolor, inodor, fără gust...Aerul acesta miroase a scorțișoară. Ce se întâmplă cu balonul? Unde sunt colegii mei?
– Tania, vrei plăcintă cu mere și scorțișoară?
Este vocea bunicii. Dumneaei a făcut plăcintă și eu cred că am dormit. Plimbarea cu prietenii mei în balon a fost un vis frumos .
Publicat de:
Turițoiu Elena-Cristina
Profesor înv. primar, la Liceul Teoretic, Filipeștii de Pădure.