Într-o dimineață, când se îngâna ziua cu noaptea, iepurașul Țup se trezi la auzul cântecului păsărilor.
– De ce este atâta gălăgie? întreabă iepurașul.
– A venit primăvara! îi răspunde o ciocârlie, abia oprindu-se din cântat.
Iepurașul Țup deschide ochii mari, ciulește urechile ca să audă mai bine cântecul păsărilor. Un vânt abia simțit trece printre crengile înflorite ale copacilor.
– Bună dimineața, iepurașule! îl salută vântul pe iepurașul nedumerit.
– Bună dimineața, vântule!, îi răspunde iepurașul.
O albină zboară voioasă din floare-n floare adunând polenul.
– Albinuțo, vino să ne jucăm împreună, zice iepurașul Țup.
– Nu pot, trebuie să adun polenul ca să fac miere pentru copilașii miei.
Mergând mai departe îl întâlnește pe micuțul ghiocel care-și înălța capul ușor spre soare, bucurându-se de căldura razelor binevoitoare.
– Ce timp frumos! exclamă iepurașul Țup.
– Ai dreptate, iarna rece a plecat. Primăvara a venit cu soare și bucurii.
Un fluturaș trece în zbor și se oprește pe botișorul iepurașului ca pe o floare. Iepurașul încercă să-și țină respirația dar, nu rezistă mult. Deodată strănută iar fluturașul speriat zbură mai departe. Iepurașul strigă:
– Fluturaș coconaș, stai! Oprește-te! Vine-napoi să ne jucăm împreună!
Fluturașul parcă nici nu-l auzi. Se oprește pe o floare de viorea. Iepurașul merge tiptil, tiptil până la floare. Fluturașul simțindu-se amenințat zbură iar și se așeză pe o narcisă galbenă. Narcisa, fericită că are un oaspete, a început să cânte din trompeta ei un cântec vesel. Fluturașul și iepurașul ascultau fericiți cântecul dulce al narcisei. Apoi, ca la un semn, fluturașul și iepurașul au început să danseze împreună fericiți. Au venit să acompanieze ciocârliile, rândunelele, cucii și mierlele.
Lalelele, fermecate de acest concert și-au deschis cupele florilor ca să audă mai bine. Veverița uită că este fricoasă și coborî iute din copac alăturându-se dansatorilor. Coada-i stufoasă se legăna în ritmul muzicii. Chiar albina cea harnică, cea care nu avea timp nici măcar să se odihnească, a venit să se bucure împreună cu iepurașul Țup și prietenii ei. Au venit alte albine și alți fluturi să petreacă împreună. Au venit și alte viețuitoare: bursucul cel ursuz, vulpea cea șireată, ursul cel mare, lupul cel flămând, cârtița cea somnoroasă, mistrețul cel isteț., cerbul cel mândru, căprioara cea sprintenă. Toate aceste animale au uitat dușmănia dintre ei, și-au zâmbit și au început să se miște într-un ritm ușor de dans. Bucuria a cuprins fiecare ființă, fiecare plantă.
Când muzica a încetat, albina i-a servit pe cei prezenți cu miere dulce și gustoasă.
În timp ce toți se delectau cu gustul delicios al mierii, veni grațioasă și zâmbitoare Zâna Primăvara.
– Bucurați-vă de verdele crud al ierbii, de gingașele și înmiresmatele flori, de căldura soarelui, de fiecare dintre voi. Viața este frumoasă dacă vedeți partea frumoasă a lucrurilor.
– Mulțumim că ai venit, spuseră în cor toate viețuitoarele prezente, toate florile și toate firele de iarbă.
Și, ca să fie veselia mai mare, a început muzica cu mai mare ardoare. Trompeta narcisei suna, albinele zumzăiau, păsările ciripeau, ursul mormăia ținând isonul, vântul adia ușor iar ceilalți s-au prins cu veselie în horă. Chiar și bujorul care se înroșise de rușine a prins a se mișca în ritmul dansului. Lăcrămioarele își legănau clopoțeii care au început să sune acompaniind muzica.
După ce s-a terminat ultimul concert toți și-au dat seama că trebuie să mulțumească Celui care le-a creat: Dumnezeu. El a dat fiecăruia viața, culoarea, forma, sănătatea. Toți au cântat împreună „Mulțumim Domnului”.
Apoi, fiecare s-a întors fericit la casa lui, ducând tuturor vestea sosirii primăverii.
Publicat de:
Moraru Cristina
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Maria Ward”, București.