Misterul apei

Era odată, într-un ținut foarte îndepărtat, un regat cum nimeni nu văzuse niciodată. Avea pădurea din broccoli, case din morcovi întorși cu vârful în sus, flori din acadele, străzi din țelină, trotuare din turtă dulce cu aroma de căpșuni, iarba din ceapă verde și nori din vată de zahăr. Acesta se numea Regatul Fructo-Legumos.

Într-o zi obișnuită, regele Verde-Frunziș se plimba și a observat că apa din râuri a dispărut, iar de câteva zile nici ploaia nu a mai stropit tărâmul. Dorind să rezolve cât mai repede problema i-a spus și Reginei Ceapă Verde. Amândoi au luat hotărârea să trimită pe cineva să deslușească misterul apei . A fost chemat la palat un băiat curajos pe nume Edward, în vârstă de 17 ani, căruia îi plăcea foarte mult biologia și tot timpul îl petrecea în natură studiind plantele fiind fascinat de evoluția și diversitatea acestora. Oamenii regelui l-au selectat pe acest tânăr pentru a găsi motivul dispariției apei și remedierea situației, astfel încât regatul să nu devină un loc uscat și fără pic de vegetație.

Cu fiecare oră care trecea, se ofilea o ramură din copacii de broccoli. Edward văzând pericolul la care este supus regatul începe să-și facă pregătirile pentru călătorie. Alături de mama sa, a introdus în rucsac: un cort, o pătură, câteva sandwich-uri, opt mere, patru banane, o lanternă, șase baterii, un carnețel și „Mica Enciclopedie a Plantelor”. Seara, s-a culcat foarte devreme pentru a putea fi odihnit următoarea zi.

Dis de dimineață, s-a trezit nerăbdător să plece în călătorie, a luat rucsacul și sărutându-și părinții cu încredere în forțele proprii, a plecat la drum. A mers el ce a mers, iar spre seară a ajuns într-o poiană în care abia se mai zăreau firele de ceapă și câteva flori de acadele. Acolo a decis să-și așeze cortul, pregătindu-se de somn. Fiind obosit a adormit foarte repede, dar de odată ca prin vis a auzit voci. Speriat, a ieșit ușor din cort urmând glasurile. A fost foarte uimit când a zărit 4 pitici, care culegeau ultimele flori de acadele din acea poieniță. Cu speranța că aceștia îl vor ajuta, Edward i-a întrebat:

— Cine sunteți voi?

— Suntem pitici. Pe mine mă cheamă Renzo, cel în albastru este Sergio, cea care are florile în mână este Liana, iar numele năzdrăvanului țopăitor este Enzo. Tu cine ești și ce cauți în Valea Piticilor?

— Dacă mă aflu în Valea Piticilor înseamnă că am ieșit din regat. Super tare!!!!

— Încă nu mi-ai răspuns la întrebare. Din ce ai spus, am aflat că ești din Regatul

Fructo-Legumos, nu-i așa?

— Da, scuzați-mă ! Ce nepoliticos sunt!! Numele meu este Edward și am plecat din regat pentru a readuce apa. Aveți legătură cu seceta aceasta?

— Nu, nu avem legătură. Din păcate și valea noastră începe ușor, ușor să se usuce. Avem, din sursele noastre, o informație care te-ar putea ajuta. Am aflat că cel care se ocupă cu alimentarea apei în toate ținuturile este Iurus, dacă am putea lua legătura cu acesta, poate am remedia situația.

— Da, nu vă faceți griji! O să merg la acest Iurus și voi discuta cu el. Unde se află?

— El este în Ținutul Apelor, mult mai departe de valea noastră. Nu poți merge singur până acolo, voi veni și eu cu tine.

— Ok, cum spui! Nu mi-ar strica compania ta! Când plecăm?

— Mâine, pe la ora șapte. Cortul acela este al tău?

— Da.

— O să vin în cortul tău și te voi trezi când sunt gata! Apropo, o să-mi pregătesc și niște provizii pentru drum. Probabil că ai și tu, dar nu cred că ne vor ajunge.

— Bine, mă duc să mă odihnesc! Ne vedem mâine dimineață!

Acestea fiind spuse, băiatul s-a retras în cortul lui și a adormit instant.

A doua zi, Renzo a venit în cort, exact așa cum îi promise seara trecută. L-a trezit pe băiat, au strâns împreună cortul și apoi au plecat la drum. Cei doi au ajuns în Regatul Jucăriilor, loc unde totul era din lemn, plastic și porțelan. Tot mergând au dat de o caleașcă cu cai din lemn, blocată pe mijlocul potecuței. Politicos, Renzo a întrebat:

— Ce s-a întâmplat ? Vă putem ajuta cu ceva?

— Ni s-au blocat picioarele și nu mai putem înainta.

— Renzo, ai ceva cu care am putea să ungem picioarele celor doi cai?

— Da, Edward. Am un ulei, cred că o să funcționeze.

În timp ce piticul a deblocat picioarele cailor, din caleașcă a ieșit o fetiță frumoasă, din porțelan, cu ochi căprui.

— Mulțumesc, mulțumesc foarte mult! Nu știu ce m-aș fi făcut.

— Cu mare plăcere, stimată domnișoară!

— O, vă rog să lăsați formalitățile! Numele meu este Fiona. Cu ce vă pot fi de folos?

— Nu cred că ne poți ajuta cu ceva, decât dacă ști ceva despre dispariția apei.

— Ce dispariție a apei? La mine în regat este apă, uitați chiar acolo o cascadă.

Băieții au rămas uimiți de faptul că acolo exista apă. S-au dus, s-au spălat pe față și au umplut câteva sticle cu apă proaspătă. Revenind în dreptul fetiței, Edward i-a spus :

— Eu vin din Regatul Fructo-Legumos, iar prietenul meu, Renzo, din Valea Piticilor. Ținuturile noastre nu au nicio picătură de apă cam de o săptămână.

— Ce tragedie! Trebuie să rezolvați urgent această problemă, căci în curând vor ajunge niște locuri arse de soare!!

— Mda, ai mare dreptate! Scuză-ne, dar noi vom pleca!

— Stați!!! Vreau să merg și eu cu voi. Urcați în caleașcă, vom ajunge mult mai repede așa.

Cei trei au plecat mai departe, iar seara, pe la ora opt au ajuns la poarta Ținutului Apelor. Când au încercat să o deschidă, nu au reușit, însă un corb a apărut și le-a zis:

— Sunt corbul Onix, protectorul Ținutului Apelor. Nimeni nu poate intra dacă nu trece de toate cele trei probe. Care este motivul pentru care ați venit aici?

— Eu sunt Edward, ea este Fiona, iar el este Renzo. Motivul pentru care ne aflăm aici este dispariția apei din Regatul Fructo-Legumos și din Valea Piticilor.

— Am înțeles. Atunci să începem probele, nu e timp de pierdut. Pentru început trebuie să rezolvați ecuația de pe mijlocul porții, apoi să ciopliți pe ea răspunsul corect.

Proba 1 nu a fost foarte dificilă, căci Fiona se pricepea la matematică, iar Renzo, cum este un pitic, avea unealta de cioplit la el și a fost destul de ușor ca cei trei să treacă mai departe la proba 2.

— Acum, trebuie să răspundeți la câteva întrebări despre natură și mediul înconjurător.

Edward a scos ,,Mica Enciclopedie a Plantelor” și a răspuns corect la toate întrebările puse de Onix. 

— Proba 3, ultima probă, este una de forță. Credeți că veți putea să-o treceți?

— Suntem determinați și sunt sigură că împreună vom reuși.

— Trebuie să împingeți poarta pentru a o putea deschide, dar aveți grijă, este destul de grea!!!

Toți și-au adunat forțele, iar așa cum a spus Fiona, împreună au reușit să-o deschidă.

În continuare, cei trei însoțiți de Onix au ajuns la Iurus. Acesta locuia într-o casă cu 2 etaje, iar balconul era în forma unei inimi. Ei au intrat în interior, unde corbul l-a chemat pe Iurus.

— Ce vă aduce în Ținutului Apelor? Cred că știți deja cine sunt, în orice caz, am să mă prezint oricum. Numele meu este Iurus Kin și sunt responsabil cu alimentarea apei în toate ținuturile.

— Eu sunt ...

— Nu mă interesează numele voastre, spuneți-mi doar care este problema!

— Ok. Problema noastră este că atât în Valea Piticilor, cât și în Regatul Fructo-Legumos, apa este absentă de o săptămână.

— De ce nu ați spus mai devreme? Haideți să vedem care este problema.

Au mers împreună la subsol, unde se aflau toate conductele de alimentare. Într-adevăr cele din ținuturile lor erau blocate de gumă de mestecat. Iurus și-a cerut mii de scuze, a îndepărtat guma de pe robinetul fiecăreia și astfel cele două ținuturi, au fost, din nou, alimentate cu apă.

Kin a promis că nu va mai mesteca gumă, pentru ca aceste evenimente să nu se mai întâmple niciodată.