„Mâinile mele când aleg o carte pe care să o iau în pat sau pe pupitru, pe care să o citesc în tren sau să o ofer în dar, iau în considerare atât forma, cât și conținutul. În momente și în locuri diferite, mă aștept ca unele cărți să arate într-un fel anume și, ca în toate cele ce se supun modei, aceste trăsături schimbătoare impun o anume caracteristică în definirea unei cărți”. (Alberto Manguel)
Statisticile ultimului Târg de carte Gaudeamus, și cel mai longeviv sunt impresionant pozitive: mii de vizitatori. În perioada târgului au avut loc aproximativ 900 de evenimente, în special lansări, relansări sau prezentări de carte. Cu toate acestea, disperarea părinților că ai lor copii nu citesc, a profesorilor despre elevii care nu citesc este reală. Chiar părinții moralizatori apucă să deschidă foarte rar o carte. Principalul motiv invocat de cei întrebați de ce nu citesc este lipsa timpului. Statisticile recente în România arată că 50% dintre adulți nu au citit nici o carte în ultimul an, și doar 4% dintre adulți citesc zilnic.
Totuși, ar fi greșit să credem că dacă se vând puține cărți implicit se citește puțin. Cititorul actual, trăind în era informatică, are atât de multe opțiuni – de la cititul online si download-ul de cărți– încât cumpăratul de cărți tipărite nu mai este singura soluție la necesitatea lui de lectură. Sigur, este foarte plăcut să răsfoiești pagini de hârtie, simțind miros de cerneală proaspătă (ca bibliotecar, am auzit de multe ori copiii exclamând “ce frumos miroase a cărți !“), sau să pui un semn de carte când ești nevoit să întrerupi lectura, însă aceste gesturi nu mai definesc cititorul actual, tinzând să devină mai degrabă tabieturi
E-book-urile oferă un alt fel de lectură, dar totuși este lectură. Majoritatea cărților de succes sunt urmate în cel mai scurt timp de ecranizări pompoase, așa încât mai ales tinerii nu mai simt nevoia să citească și cartea de la care a pornit filmul. Dacă poți primi mare parte din mesajul unei cărți prin intermediul viziunii unui regizor, stând comod în fața ecranului, mai are rost să citești cartea? Desigur, mai există și situația în care un film minunat poate face reclamă cărții, dar procentul e foarte mic. Lumea n-are timp!
Pentru generația tânără, principala sursă de divertisment este lumea virtuală. Beneficiind acum, odată cu explozia graficii 3D, de toate avantajele cinematografiei și adăugând participarea directă a jucătorului, industria jocurilor pe calculator oferă un tentant mod de recreere. Un alt inamic al cărții pe hârtie este… cartea însăși. Pentru că editurile sunt societăți comerciale care trebuie să scoată profit și să se supună regulilor economiei de piață, încercând să atingă publicul comercial, ei renunță uneori la diversitate, în favoarea tirajelor best-seller-urilor care se vând bine.
Dincolo de statistici, important este că încă se citește! Lectura nu poate fi înlocuită. Se pot găsi variante mai comode de a o face, dar nu cred că ar trebui să privim cartea în format electronic ca fiind în război cu cartea pe hârtie. Lumea evoluează rapid, în doar 20 de ani nu se mai știe ce e aceea o casetă audio sau video… lucruri care cu doar 20 de ani în urmă erau prețioase. Dar cartea nu a dispărut, doar a evoluat ca suport și adresabilitate.
Ca și alte invenții, și cartea digitală s-a lovit de scepticism. Pentru mai multă vreme, unii oameni argumentau în favoarea cărților tradiționale. A apărut și opoziția care susținea că, de fapt, cărțile digitale sunt viitorul. Dezbaterea continuă și astăzi.
Dincolo de toate aspectele acestea, mai ales acum, într-o lume tehnologizată, gustul pentru lectură trebuie cultivat, ceea ce nu este o misiune ușoară. Dacă lectura unei povești, de pildă, presupune un minim efort de imaginație, de vizualizare a decorului, „obligând” copilul la a-și plăsmui propria versiune, la a re-crea universul de dincolo de cuvinte, filmul elimină brutal acest proces, oferind imaginea de-a gata. Nici măcar răgazul necesar reflecției nu îl mai avem. Lectorul sau naratorul nu mai poate zăbovi pe marginea unei sintagme, a unei idei care l-a impresionat în mod particular pe el. Acesta e în fapt farmecul lecturii.
Dragostea pentru lectură trebuie sădită în fiecare copil. Toți ne plângem că nu prea avem timp să citim, a devenit o scuză universală lipsa timpului. Dacă am fura 5 minute din scanatul Facebook-ului, 10 minute din Instagram, 10 minute din știrile care oricum se repetă, iată că am găsit 25 de minute pentru lectură.
Precum toate celelalte invenții care au apărut la un moment dat sau altul pe fața planetei, și cartea digitală s-a lovit de scepticism. Pentru mai multă vreme, unii oameni nu le considerau „demne” și argumentau cu vehemență în favoarea cărților tradiționale. Evident că împotriva acestor oameni s-a ridicat o opoziție care susținea că, de fapt, cărțile digitale sunt viitorul.
Când vine vorba de preț, cărțile digitale sunt mai ieftine, deoarece în producția lor se folosește mai puțin material. Nu numai atât, dar unele cărți, în general operele clasice ale literaturii, sunt disponibile și gratis. Apoi, poate fi luată în considerare greutatea cărților, din nou cărțile digitale aflându-se in avantaj. Cărțile digitale se bucură de mai multă discreție, în sensul că nu se poate observa ușor ce citești.
Cărțile pe hârtie nu rămân în urmă, emisia de carbon a fabricării unui e-reader fiind echivalentă cu cea a tipăririi a 40-50 de cărți. Ca să citești o carte tipărită nu sunt necesare baterii, nu ai nevoie disperată de priză, și, în plus, este mult mai simplu să-ți iei notițe pe o carte pe hârtie, să faci adnotări, sublinieri, astfel că poți înțelege textul mai repede și la un nivel mai profund.
Indiferent de materialul pe care o carte este scrisă, aceasta va fi întotdeauna adusă la viață de cititor. Deci rămâne la alegerea fiecăruia să decidă care tip de carte îi place mai mult și apoi să se apuce să citească.
Bibliografie:
Alberto Manguel, Istoria lecturii, Editura Nemira, 2011.
Publicat de:
Matei Giorgiana
Profesor, la Școala Gimnazială Ion Ionescu, Valea Călugărească.