Învățarea prin practică sau Learning by Doing

Spune-mi și o să uit, arată-mi și poate voi ține minte, implică-mă și voi înțelege. (proverb chinezesc)

Școlile tradiționale nu mai stârnesc interesul copiilor, de aceea performanțele școlare sunt mai scăzute iar copiii și părinții se declară tot mai nemulțumiți.

Cara Lesser, directoarea muzeului din Maryland, SUA, susține că școlilor tradiționale le lipsește factorul acțiune. Copiii de azi au nevoie să fie echipați cu abilități care să îi ajute să creeze ei singuri, să fie motivați pentru a descoperi lucruri noi și pentru a-și da seama singuri de ce anume au nevoie în viață.

Tony Wagner, susține în cartea sa „Formarea inovatorilor. Cum crești tinerii care vor schimba lumea de mâine” că învățarea practică înseamnă să îi încurajezi pe copii să rămână curioși, să iubească să învețe și să valorizeze procesul de încercare- eroare, mai degrabă decât să le fie frică să încerce și să nu greșească.

Învățarea prin practică este una dintre cele mai active metode experiențiale. Știința a dovedit că atunci când facem ceva cu propriile mâini, ne amintim mult mai bine. Oamenii de știință și filozofii încearcă să descopere cum funcționează memoria umană de cel puțin două mii de ani. Piramida învățării este o metodă dovedită de știință în care învățarea practică are un loc fruntaș, 75% din ceea ce învățăm vine din experiențe practice și doar 5% din învățarea teoretică.

Dezvoltarea personală și creșterea autonomiei sunt aspecte foarte importante pentru învățarea prin practică. Acest tip de învățare promovează învățarea experiențială, încurajează auto-învățarea, aduce schimbare față de metoda monotonă a prelegerii, completează teoria, duce la perfecțiune și vine deseori cu munca în grup, ceea ce ajută la dezvoltarea cooperării și a spiritului de echipă.

Munca practică este aplicarea teoriei. Teoria îi creează acesteia o bază puternică pentru dezvoltare.

Copiii cu dificultăți de atenție în cadrul activităților clasice, predate la clasă, pot să învețe mai ușor dacă sunt implicate în activități practice. De asemenea, copiii care nu sunt interesați de școală își pot recăpăta interesul pentru învățare dacă sunt implicate în activități concrete precum experimentele sau construirea de obiecte.

Instituțiile de învățământ și părinții pot aduce mai multă învățare practică în viața copiilor prin: Organizarea de excursii la fabrici, muzee, laboratoare, instituții de apărare publice. Folosind resurse online pentru a vedea cum sunt create diferite obiecte. Sprijinind și încurajând procesele de încercare-eroare. Formulând teme cu accent pe acțiune si creație. Prin organizarea diferitelor ateliere de creație.

În învățarea practică copilul este cel care ia inițiativă din dorința de a descoperi mai mult.

 

Bibliografie:
Bruce,B.C& Davidson,J.1996 – An inquiry model for literacy across the curriculum.Journal of Curriculum Studies, pag 281-300;
Richard Du Four,Rebecca DuFour, S.Tree, 2006- Learning by doing, pag 143-165;
Graham Gibbd, Oxford, 2013- Learning by Doing- pag 51-67;
Tony Wagner, ed.Trei, 2014- Formarea inovatorilor.Cum crești tinerii care vor schimba lumea de mâine, pag 101-142