Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenția organizatorilor procesului de instruire și de educare în scopul folosirii mai eficiente a acestuia. După munca, elevii au nevoie de joc, de dans, de sport. Valoarea potențial ridicata a timpului liber este generatoare de căutări și de soluții din cele mai diverse. Făcând parte din activitățile extra-curriculare, serbarea este un eveniment de seamă în viața copiilor, dar și a comunității.
Prin specificul lor, serbările reprezintă un nesecat izvor de bucurie și satisfacții, creând buna dispoziție și favorizând dezvoltarea elevilor, atât din punct de vedere psihic, dar și fizic. Experiențele elevului sunt favorizate, valorificate și dezvoltate într-un nou climat stimulativ, în care poate să-și manifeste interesele, să-și exprime impresiile și trăirile, pe baza căutărilor și eforturilor personale, accentual deplasându-se cu preponderență de pe informative pe formative. Serbările copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea protagoniștilor, prin neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.
Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reușii sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume! (Din Child’s Appeal)
Școala este instituția socială în care se realizează educația organizată a tinerei generații. Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societății, să ia parte activă la viață, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de educație din cadrul școlii este îndrumat și condus de persoane pregătite în mod special pentru a sigura reușita școlară.
Pentru toate popoarele, indiferent de profesiile membrilor societății, gradul de stăpânire și de folosire a limbii reprezintă o trăsătură definitorie a nivelului cultural. Deși la formarea și dezvoltarea limbajului contribuie întreg mediul social și cultural în care se dezvoltă omul, un rol deosebit în perfecționarea exprimării revine școlii și, în cadrul ei, locul central îl ocupă studiul limbii.
Limba română este sufletul întregului învățământ, deoarece pe cunoașterea ei se sprijină însușirea tuturor cunoștințelor, care fac din om un membru folositor societății. Ea constituie pentru oameni modul specific de reflectare a realității, materialul obișnuit și propriu pentru concretizarea gândurilor și sentimentelor, principalul mijloc de comunicare, de influențare și coordonare a acțiunilor, relațiilor și manifestărilor lor, cel mai prețios instrument al cunoașterii. De aceea, limba poate fi considerată ca unul dintre cei mai importanți factori de coeziune, de dezvoltare spirituală și progres social.
Inovația și creativitatea reprezintă elementele esențiale, pilonii care stau la baza unui proces de învățare echilibrat, care se dorește competitiv pe axa reușitei și care, în funcție de orizontul de așteptare al celor două părți implicate în mod direct (elevii, respectiv profesorul), se va optimiza în prezența unor factori ce vizează atât competentele, cât și afectivitatea.
Dimensiunea inovativă, cea care reliefează într-o bună măsură perfecționarea tehnică permanentă, transpusă la nivelul celui care realizează acest proces al predării, s-a dovedit a fi constantă, devenind o exigență pe măsura înaintării pe axa temporală.
Astfel, dacă la început, atunci când elevii pronunțau cuvântul „profesor”, subconștientul contura pe pânza mentală un chip uman însoțit sau reprezentat cu și printre cărți, într-un labirint al studiului, conformist, „un vizionar unilateral”, centrat pe ideea preluată standard, din barem, pe parcurs, această imagine a cunoscut o adaptare la secolul vitezei, la timpul nostru impacient și grăbit. Acum, închizând ochii și pronunțând același cuvânt, ne putem imagina cu ușurință o figură caldă, încărcată de substanță, de afectivitate, un jongler care stăpânește extrem de bine totalitatea cunoștințelor dobândite și care le expune celorlalți într-o manieră inedită, insolită, coborând teoria la nivelul practic și care dispune, totodată, de un adevărat „bagaj” multimedia (table inteligente, laptop, calculatoare interconectate, planșe adaptate 2D, 3D, creații literare disponibile audio, filme ce reprezintă adaptări ale celor mai cunoscute creații literare).
Toate definițiile date comunicării, indiferent de școlile de gândire cărora le aparțin sau de orientările în care se înscriu, au cel puțin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Comunicarea este un atribut al speciei umane, niciun fel de activitate , de la banalele activități ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare zilnic până la activitățile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.
Comunicarea este percepută ca fiind procesul de transmiterea unui mesaj cuprinzând informații, idei, opinii, păreri, sentimente, de la un emițător către un beneficiar al informațiilor, un receptor (individ sau grup) prin intermediul unui cod verbal sau nonverbal, utilizând un anumit canal de comunicare orală sau scrisă. Actul de comunicare se realizează, astfel, în prezența a șase factori sau elemente: psihologic, cultural etc, în care se stabilește interacțiunea între participanți. Relația de comunicare este influențată de identitatea lor socială, de locul și de momentul comunicării.
Specific vârstelor copilăriei, jocul este modalitatea cea mai bună de a transmite noi cunoștințe vizând toate domeniile de activitate, o activitate fizică sau mentală cu sau fără finalitate practică și căreia i te dedici de bună plăcere. Jocul didactic interdisciplinar este o activitate care îmbină utilul și plăcutul și în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse – trei-patru discipline într-o structură unitară, axată pe învățare, în condiții bune. El reprezintă cea mai accesibilă cale de abordare interdisciplinară, deoarece prin joc se realizează importante sarcini formative care presupun antrenarea operațiilor gândirii, dezvoltarea spiritului de observație, a spiritului de ordine, formarea deprinderilor de lucru corect și rapid.