Ca să poată implica cu adevărat pe cel care învață, metodele activ-participative pun accentul pe procesele de cunoaștere (învățare) și nu pe produsele cunoașterii. Ele sunt deci metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoștințele pe care urmează să și le însușească, să afle singur soluții la probleme, să prelucreze singur cunoștințele.
Tendințele actuale ale metodologiei didactice merg pe următoarele direcții:
- lansarea în practică a metodelor și procedeelor noi, care să rezolve cazuri noi de învățare;
- dezvoltarea metodologiei, prin adăugarea unor noi metode și procedee;
- utilizarea mai largă a unor metodologii, cu aspect activ și participativ.
- extinderea utilizării unor combinații de metode activ – participative care să permită obținerea de noi performanțe în învățare
- metodologie flexibilă și variată care să vină în întâmpinarea nevoilor de învățare a elevilor, care să se modifice în concordanță cu noile cerințe ale educației;
- cultivarea metodelor de autoinstruire, autoeducare, autoevaluare continuă
- promovarea unor metode, care au scop direct de a ajuta elevii;
- adecvarea metodelor la mediul ambiant.
Literatura de specialitate afirmă importanța motivației învățării ca factor determinant al rezultatelor școlare ale elevilor și totodată rolul extrem de important al metodelor de predare - învățare - evaluare în stimularea motivației. Însă utilizarea haotică a metodelor active și interactive în predare, deși stimulează motivația, poate conduce la o diluare a consistenței conținuturilor învățării. Prin urmare, scopul principal al acestei cercetări este de a explora posibilitatea de a utiliza metode participativ-active în condițiile în care se urmărește atât stimularea motivației pentru învățare cât și vehicularea unor conținuturi ale învățării.
Pornind de la această premisă, am creat un program metodologic pe care l-am numit „Matematică și științe învățate activ/interactiv”, în care metodele activ – participative au fost selectate și grupate în funcție de specificul fiecăreia și de gradul de compatibilitate. Cu ajutorul acestuia, mi-am propus să demonstrez ipoteza conform căreia: dacă se utilizează un ansamblu de metode activ-participative aplicate pe conținuturi specifice învățământului primar se obține o creștere a motivației intrinseci a învățării și o ameliorare a rezultatelor învățării.
Pentru a atinge obiectivul principal al acestei cercetări am parcurs următoarele etape:
- identificarea metodelor activ-participative ce se pot aplica în procesul de predare-învățare-evaluare la clasele I-IV;
- elaborarea și aplicarea programului „Matematică și științe învățate activ/interactiv”
- stabilirea indicatorilor care arată creșterea motivației învățării;
- stabilirea celor mai potrivite modalități de valorificare a informațiilor dobândite în urma aplicării metodelor activ-participative în scopul ameliorării, optimizării și perfecționării procesului de învățământ și implicit rezultatelor școlare ale elevilor cu obținerea de performanțe.
Eșantionul experimental era în același timp și eterogen, neselecționat, cuprinzând membri de diferite sexe, din medii sociale diferite, cu trăsături diverse de personalitate.
Structura lotului experimental în funcție de sex și pregătire școlară a părinților este prezentată în tabelul de mai jos.
| Fete | Băieți | Total elevi | Pregătirea școlară a părinților | ||
| 10 | 9 | 19 | Elementară | Medie | Superioară |
| 9 | 8 | - | |||
Colectivul lotului experimental este bine integrat cu un stil de muncă în formare, receptiv la nou. Elevii dovedesc interes, inițiativă, dorință de afirmare și perseverență în îndeplinirea sarcinilor școlare.
Pentru verificarea ipotezei de lucru folosesc două clase de elevi:
- Clasa experimentală (a II-a, la care predau) – alcătuită din 19 elevi;
- Clasa de control (a II-a, condusă de o colegă) – alcătuită din 20 elevi cu nivel de pregătire aproximativ egal în prima etapă a cercetării.
Cele două clase cuprind elevi foarte buni, de nivel mediu și slabi.
| Clasa | Sexul | Total elevi | Nivel de pregătire | ||||
| M | F | Foarte buni | Buni | Mediocri | Slabi | ||
| Experimentală | 9 | 10 | 19 | 6 | 7 | 4 | 2 |
| Martor | 11 | 9 | 20 | 8 | 6 | 5 | 1 |
La începutul cercetării a fost aplicat același test (testarea inițială), atât colectivului de experimentare cât și colectivului martor.
La sfârșitul cercetării, după ce la clasa experimentală s-au utilizat pe scară largă metodele activ-participative, iar la clasa martor s-au desfășurat activități în condiții clasice de lucru s-a aplicat un nou test (testarea finală).
Rezultatele obținute de cele două clase la această testare au fost următoarele:
| Clasa | Insuficient | Suficient | Bine | Foarte bine |
| Experimentală | 2 (10,5%) | 3 (15,8%) | 9 (47,4%) | 5 (26,3%) |
| Martor | - | 4 (21,1%) | 10 (52,6%) | 5 (26,3%) |
La clasa experimentală, itemii cu multe greșeli de rezolvare au fost I4 și I8.
Grafic putem reprezenta astfel:
Comparativ, rezultatele se prezintă astfel:
În acest context am considerat necesar conceperea unui program metodologic în care metodele activ – participative să se îmbine, să se înlănțuie logic în funcție de specificul fiecăreia și al disciplinei predate și care să stimuleze motivația pentru învățare a elevilor.
Selecția metodelor a avut la bază tipul de cunoștințe ce urmau a fi predate / consolidate și disciplina din care făceau parte. Astfel am ales combinații în care toți elevii să se regăsească și să se poată implica, independent de nivelul de inteligență sau de bagajul de cunoștințe pe care îl are. Nu în ultimul rând am creat situații în care experiența anterioară a elevilor a avut un rol foarte important în participarea la activitățile de predare sau în activitățile de sistematizare, consolidare a cunoștințelor.
Testarea finală aplicată la încheierea cercetării a avut rolul de a verifica dacă ipoteza a fost confirmată în urma folosirii consecvente a programului metodologic „Matematică și științe învățate activ/interactiv” cu utilizare pe scară largă a metodelor active și interactive de predare – învățare. În același timp s-a aplicat și la clasa martor aceeași probă. Un lucru este cert: elevii din lotul experimental s-au implicat cu toții, mai activ și cu mai multă plăcere la ore, iar evoluția elevilor mai slabi, mai timizi a fost remarcabilă.
Rezultatele obținute de cele două clase au fost următoarele:
| Clasa | Insuficient | Suficient | Bine | Foarte bine |
| Experimentală | - | 1 (5%) | 8 (42%) | 10 (53%) |
| Martor | 2 (10%) | 4 (21%) | 7 (37%) | 6 (32 %) |
La clasa experimentală, itemii cu multe greșeli de rezolvare au fost I5 și I8.
Comparativ, rezultatele sunt:
Realizând o comparație între cele două teste de la cele două clase obținem următoarea situație:
În urma aplicării testului sumativ rezultatele obținute sunt clar în favoarea eșantionului experimental.
Am constatat că la clasa experimentală, acolo unde s-au utilizat programul metodologic cu mijloace stimulative pentru crearea motivației pozitive față de învățătură, mijloace variate cu caracter intuitiv pentru conștientizarea noțiunilor și mai ales o metodologie activ-participativă de învățare, precum și metode alternative în evaluare se înregistrează o îmbunătățire a rezultatelor școlare și a procesului instructiv în ansamblul său. La clasa de control, unde învățarea s-a bazat pe o strategie clasică de învățare și evaluare, rezultatele testului final arată o scădere a interesului pentru învățare față de începutul anului școlar, deci un indice mai scăzut al randamentului școlar.
Decalajele valorice dintre cele două eșantioane de elevi permit să concluzia că utilizarea metodelor activ participative (a unui program metodologic adecvat) în procesul intructiv-educativ are un rol benefic în sporirea eficienței lecțiilor și îndeosebi în însușirea și fixarea cunoștințelor. Elevii devin parteneri în procesul propriei formări, mai implicați și mai entuziaști.
Rezultatele au relevat și faptul că la clasa experimentală metodologia activizatoare folosită a facilitat crearea mai multor situații de comunicare și dialog, participarea fiecărui individ la propriul proces de învățare, prin valorificarea experienței de viață și a opiniilor personale.
Bibliografie:
Alecu, S. Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”, Galați, 2005;
Bocoș, M. Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa Universității Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
Bratu, G. (coord.) Aplicații ale metodelor de gândire critică la învățământul primar, Editura Humanitas Educațional, București, 2004;
Breben S., Goncea E, Ruiu G., Fulga M., Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2003;
Cerghit, I. Metode de învățământ, Editura Polirom, Seria Collegium. Științele educației, Iași, 2006;
Gherasim, L.R., Butnaru, S. Performanța școlară, Editura Polirom, Iași, 2013;
Pânișoară Ion-Ovidiu, Profesorul de succes - 59 de principii de pedagogie practică, Editura Polirom, Iași, 2009.
Publicat de:
Dimofte Gherghina Gina
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vânători, Galați.