Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație și libertatea gândirii, conștiinței și credinței.
Violența copiilor și tinerilor constituie o problemă de sănătate publică la scară mondială. WHO propune un program de prevenire a violenței prin dezvoltarea abilităților de viață în copilărie și adolescență. Violența reprezintă utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup, clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora. Violența a devenit o problemă gravă și îngrijorătoare. Întâlnim violență acolo unde ar trebui să fie armonie și înțelegere, adică în familie, în școală - unde ar trebui să existe educație. Vedem violență pe stradă și în societate.
Factorii determinanți sunt mai ales actele de violență, competențe sociale mediocre, impulsivitatea, neglijarea îndatoririlor școlare (chiulul de la cursuri, rezultate școlare slabe) și sărăcia care cresc riscul individual pentru violență. Dezvoltând abilitățile de viață ale copiilor, se îmbunătățește participarea acestora la activitățile și performantele școlare, perspectiva acestora pentru un serviciu creste, în acest fel pot fi ajutați să se protejeze împotriva violenței atât în copilărie cât și mai târziu în viață. Intervențiile pentru dezvoltarea abilităților de viață pot ajuta tinerii să evite violența, întărindu-le competențele sociale și emoționale, învățându-i cum să se comporte asertiv, non violent în cazul conflictelor.
Noi suntem de părere că întotdeauna un conflict se poate rezolva pe cale pașnică. Pentru aceasta este nevoie de oameni conștienți, educați, cu o atitudine sănătoasă. Pentru ca elevii să fie pregătiți pentru societate trebuie să aibă cunoștințe despre non-violență, dar și despre prevenirea violenței.
Programele preșcolare îmbogățite au ca scop pregătirea copiilor pentru școală înzestrându-i cu abilități de învățare și sociale de la o vârstă timpurie, crescând șansele acestora la educație și succes social. Conținutul acestor programe este divers: dezvoltarea limbajului și stimei de sine, rezolvarea problemelor, empatie și dezvoltarea abilităților literare și numerice. Programele pentru preșcolari îmbogățite pot fi aplicate copiilor care sunt cuprinși în diferite areale școlare și sunt adesea orientate spre copiii din zone slab dezvoltate care prezintă risc de a obține rezultate școlare slabe. Există evidente puternice în acest sens. De la studii din SUA care au evidențiat impactul pozitiv pe termen lung ale aplicării unor programe de înalta calitate având ca țintă populația defavorizată, rezultatele au evidențiat reducerea violenței combinând aceste programe cu programe adresate părinților, care au condus de asemenea la un impact pozitiv mai ales în ceea ce privește protejarea copiilor de abuzuri.
Pe baza unor puncte de vedere comune preluate din literatura de specialitate sunt sintetizate unele repere privind strategiile anti-bullying în scoli și anume: îmbunătățirea climatului social și emoțional la nivel de școală; abordarea de strategii de dezvoltare a capacității de comunicare, strategii eficiente de coping, strategii de îmbunătățire a stimei de sine; colaborării între diferiți profesioniști și personalul școlii (profesori, administratori școlari, consilieri școlari, asistenți sociali), practicieni din domeniul justiției penale și cercetători, pentru a identifica factorii de mediu, sociali și emoționali implicați în etiologia comportamentului bullying; consultarea bazelor de date furnizate la toate nivelurile (local, național, etc.) ca punct de sprijin în vederea cunoașterii necesităților la nivel de școală; toleranță zero la arme, la discriminare, la hărțuire și la activități de bandă; politicile anti-hărțuire ar trebui implementate în mod consecvent pentru a asigura siguranța elevilor în toate locațiile școlare; dezvoltarea și punerea în aplicare a unui curriculum incluziv din punct de vedere cultural și social; dezvoltarea abilităților elevilor în rezolvarea conflictelor, negocieri, ascultare, comunicare și luare a deciziilor; crearea unei culturi a intoleranței pentru violență prin aplicarea consecventă și echitabilă a tuturor politicilor școlare; dezvoltarea unor programe de pregătire și dezvoltare profesională pentru cadrele didactice și personalul școlii pentru a le ajuta să înțeleagă fenomenul bullying; a se tine cont de relația dintre sănătatea mintală a elevilor și bullying; evaluări sistematice în vederea identificării timpurii a elevilor care se confruntă cu anumite probleme.
Violenta școlară îmbracă forme diferite, de la agresivitate verbală, amenințare, distrugerea bunurilor, batjocorire, intimidare, la agresare fizică, portul de arme. O formă de manifestare a agresivității deseori întâlnită în mediul școlar este comportamentul de tip bullying (hârțuirea). Violența în școală duce la o stare constantă de insecuritate și poate compromite starea de bine socială și emoțională a elevilor.
Violența școlară este doar una dintre manifestările violenței cotidiene. Dezbaterile privind relația între conceptul de „drept la siguranță” și mediul școlar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă și constantă, cu diferențe de la țară la țară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experților, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în anul 1997. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenție violenței, contribuind la conștientizarea și creșterea interesului public față de violența tinerilor, inclusiv față de violența școlară. Guvernanții și societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenței în mediul școlar, renunțând la stereotipul conform căruia școala este o entitate izolată, un spațiu social autonom, necorelat la dinamica socială, neafectat de conflictele și dificultățile cu care se confruntă societatea, în general. Școala este o parte integrantă a comunității largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituție și mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate.
Provocarea majoră pe care o aduce prezentul școlii este deschiderea ei către exterior și intrarea ei în parteneriate cu actorii comunității locale, inclusiv cu politia. Violența în școală nu este decât o formă a violenței cotidiene, astfel încât ea nu poate fi abordată doar ca exprimând o realitate separată de viață. Menționată la noi mai ales ca un fapt izolat, violența școlară are o influență mare asupra percepției sociale și a valorilor prezentului, contribuind la erodarea imaginii tradiționale pozitive a școlii ca instituție sigură și securizată.
Educatorii controlează din ce în ce mai dificil impactul pe care violența școlară îl are asupra climatului școlar, iar praxisul educativ tradițional nu mai este suficient pentru practicarea rolului profesional al educatorilor, constrânși din ce în ce mai mult să asimileze informații privind gestionarea conflictelor și utilizarea strategiilor de rezolvare de probleme manifestate în spațiul școlar.
Mediatizarea drepturilor copilului, în contextul actual în care democratizarea relațiilor capătă din ce în ce mai multă importanță, pe fondul criticilor aduse practicilor represive și recomandărilor privind comunicarea între actorii procesului educațional, obligă educatorii la reconsiderarea statutului lor, la parteneriat cu societatea și instituțiile sale, cu familia, lărgind rolul lor prin adăugarea unei dimensiuni formative substanțiale.
Educatorii manifestă reticențe față de această lărgire a rolului lor, dând dovadă adesea de conservatorism, trăind încă în ideea școlii ca spațiu al transmiterii de cunoștințe și al disciplinării copilului ca natură în formare din perspectiva unor precepte de comportament în care raportul de putere este central.
Bibligrafie:
Hăvârneanu, C., Amorăriței, C., Agresivitatea în relația elev profesor, în Șoitu, L., Hăvârneanu, C., Agresivitatea în şcoală, Iaşi, Editura Institutul European, 2001;
Verza, E., Verza, F., Psihologia vârstelor, București, Editura Pro Humanitate, 2004.
www.unicef.org/Violenta_in_scoala.pdf
Publicat de:
Floroiu Sandra Alice
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Tic-Pitic”, Mioveni.