Dezvoltarea abilităților emoționale și sociale prin activitățile extracurriculare

Ca expresie a modernizării procesului de învățământ, didactica contemporană promovează concepte și atitudini educaționale noi, o flexibilizare curriculară menită să promoveze creativitatea cadrelor didactice și să permită oferte educaționale cât mai variate. Formele de organizare a procesului de învățământ reprezintă modalitățile specifice de proiectare și de realizare a activităților instructiv-educative desfășurate de agenții educaționali. Conceptul de formă de organizare a procesului de învățământ reflectă conținuturile angajate și condiționează valorificarea acestora conform finalităților didactice urmărite.

Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor.Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaștere, să le ofere prilejul de a se emoționa puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile.Procesul educațional din școală presupune și forme de muncă didactică complementară activităților obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în afara activităților obligatorii sau activități desfășurate în afara scolii. Acestea sunt activitățile extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice.

Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din grădiniță, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea și completarea procesului de învățământ, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber prezintă unele particularități prin care se deosebesc de activitățile din cadrul lecțiilor.

Ca activități complementare, activitățile extradidactice prezintă unele particularități. Participarea copiilor este facultativă, învățătoarea putând interveni doar prin antrenarea copiilor la unele din aceste activități. Conținutul lor se fixează în funcție de dorințele și interesele copiilor. Formele de organizare ale acestor activități sunt mult mai flexibile și cu caracter recreativ. Evaluarea rezultatelor acestor activități se realizează folosind cu precădere aprobarea prin laudă și evidențierea participării. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități.

Activitățile extracurriculare pot îmbrăca variate forme: spectacole cultural-artistice, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri, proiecte educative, parteneriate, serbări, expoziții, voluntariat, activități de colectare a deșeurilor și a maculaturii etc. În programul zilnic al școlii sunt cuprinse forme speciale de activitate care au drept scop destinderea copiilor, crearea bunei lor dispoziții. Un loc aparte în cadrul activităților de destindere îl ocupă serbările, realizate cu diferite ocazii. Serbările reprezintă un izvor de satisfacții, bucurii, creează o bună dispoziție, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic și psihic, revigorează tonusul vital, metabolismul.

Emoțiile și bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activități contribuie la închegarea colectivului, la întărirea relațiilor de prietenie între copii, la legarea unor noi relații de prietenie în cadrul parteneriatelor organizate cu alte unități școlare, ceea ce le demonstrează valoarea educativă. Parteneriatele educative au ca obiective dezvoltarea spiritului competitivității în rândul elevilor, conștientizarea apartenenței la grup, consolidarea deprinderilor de comportare civilizată, implicarea elevilor în activitățile realizate împreună, stimularea gândirii creative, a inițiativei, conștientizarea afectivității de grup ca suport al prieteniei.

Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preșcolară și este continuată la școală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se știe că jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiția adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoașterea realității. Se exersează funcțiile psihomotrice și socioafective. Jocul are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea și neîmplinirile individuale.

Concursurile pe diferite teme, parteneriatele educative cu alți copii din diferite scoli, târgurile cu diferite ocazii unde sunt expuse lucrările elevilor sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învățat la școală, acasă, ce au văzut în vizite, să deseneze diferite aspecte, sa socializeze, să demonteze jucării sau să construiască jucării, să pregătească daruri și să aducă bucurie copiilor care nu au aceeași posibilitate, toate având ca scop major dezvoltarea personalității copiilor.

Excursiile, drumețiile și chiar plimbările în cel mai apropiat parc constituie minunate prilejuri pentru exerciții de contemplare a frumosului natural: copaci falnici, flori gingașe, perfecțiunea cu care este alcătuită corola unei păpădii, petala catifelata a unui toporaș sau planarea lina a aripilor măiestrit colorate ale unui fluture, un apus de soare etc. vor îmbogăți conținutul percepțiilor copiilor, constituind un izvor pentru creațiile lor. Activitățile practice oferă copiilor câmp liber de manifestare a creativității, spontaneității. Fiind atractive, ei lucrează cu plăcere, considerând activitățile drept recreative.

Cultivarea creativității copiilor se constituie astfel ca un mijloc de pregătire a acestora pentru viață, ca un mijloc care să-i permită o contribuție proprie la progresul social. A. Duvlea în lucrarea „Creați școlii active condițiile dezvoltării ei integrale” spune: „În concepția școlii noi, progresul școlar nu se mai măsoară după mulțimea cunoștințelor seci, înmagazinate, ci după aptitudinile de aplicare a lor, la trebuințele vieții, după dispozițiile ce ele le creează în vederea pregătirii lor pentru viață, după atitudinile ce ei înțeleg să le ia în diferite situații ale lor, manifestate în plasticitatea funcțiilor gândirii și în raportarea dreaptă a elementelor cu care lucrează, pentru înlăturarea greutăților ce le pot sta în cale.”

În concluzie, putem afirma că activitățile extracurriculare au oferit un cadru optim de formare a personalității copiilor, valorificându-le aptitudinile și încurajându-le creativitatea și competența. De asemenea, au stimulat comunicarea și relaționarea copiilor, precum și responsabilizarea acestora, generând relații de prietenie. Copilul este astfel participant activ la viața socială, capabil să se integreze mai ușor în societate.

 

Bibliografie:
Silvia  Breben , Elena Gongea, Georgeta  Ruiu, Mihaela  Fulga ( s.a.) -  “ Metode   interactive  de  grup”. Ghid  metodic  pentru  învățământul  preșcolar, Editura  Arves, Craiova;
Venera  Mihaela  Cojocariu ( 2004) ,“ Teoria  și  metodologia  instruirii”, EDP, București;
Albu Gabriel, (1998), Introducere într-o pedagogie a libertății, Ed. Polirom, Iași.