Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Toate definițiile date comunicării, indiferent de școlile de gândire cărora le aparțin sau de orientările în care se înscriu, au cel puțin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Comunicarea este un atribut al speciei umane, niciun fel de activitate , de la banalele activități ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare zilnic până la activitățile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.
Comunicarea este percepută ca fiind procesul de transmiterea unui mesaj cuprinzând informații, idei, opinii, păreri, sentimente, de la un emițător către un beneficiar al informațiilor, un receptor (individ sau grup) prin intermediul unui cod verbal sau nonverbal, utilizând un anumit canal de comunicare orală sau scrisă. Actul de comunicare se realizează, astfel, în prezența a șase factori sau elemente: psihologic, cultural etc, în care se stabilește interacțiunea între participanți. Relația de comunicare este influențată de identitatea lor socială, de locul și de momentul comunicării.
Specific vârstelor copilăriei, jocul este modalitatea cea mai bună de a transmite noi cunoștințe vizând toate domeniile de activitate, o activitate fizică sau mentală cu sau fără finalitate practică și căreia i te dedici de bună plăcere. Jocul didactic interdisciplinar este o activitate care îmbină utilul și plăcutul și în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse – trei-patru discipline într-o structură unitară, axată pe învățare, în condiții bune. El reprezintă cea mai accesibilă cale de abordare interdisciplinară, deoarece prin joc se realizează importante sarcini formative care presupun antrenarea operațiilor gândirii, dezvoltarea spiritului de observație, a spiritului de ordine, formarea deprinderilor de lucru corect și rapid.
Realitatea contemporană demonstrează că rolul școlii a devenit tot mai complex, tocmai datorită necesității împletirii și corelării funcționale a acesteia cu alte segmente ale socialului. Activitatea zilnică de la catedră confirmă această necesitate vitală într-un prezent tot mai activ. Școala rămâne totuși singurul loc în care se pot realiza măcar secvențial anumite acțiuni cerute, sau chiar impuse uneori, de societatea mereu în transformare. Trebuie să pregătim oameni capabili să se descurce în mod independent (calitatea autonomiei) și să-și dezvolte o gândire holistică prin conexarea rapidă la ultimele informații (calitatea integrării) în situația în care șocurile existențiale și înnoirile, rupturile și schimbările sunt permanente.
Lucrez în alternativa educațională Step by Step de ceva vreme și mi-am dat seama că reprezintă o cale mult mai viabilă de a pregăti adulții societății de mâine, așa cum o cere realitatea în care trăim. Doresc să împărtășesc câteva impresii culese de pe urma studierii unei lucrări editate de Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională (CEDP) Step by Step și intitulată sugestiv ”Instrument de dezvoltare profesională pentru îmbunătățirea calității practicilor educaționale în grupe și clase de copii”, carte pe care am răsfoit-o cu mult interes.
Competențele cheie reprezintă repere de adecvare a sistemelor de educație și formare europene la societatea cunoașterii. Sistemul de învățământ românesc, începând cu ciclul primar, este fundamentat pe formarea acestor competențe, ca seturi de cunoștințe, abilități și atitudini care să îi permită elevului să devină parte funcțională și integrată a societății. Profilul de formare al absolventului de clasa a IV-a este centrat pe cele opt competențe cheie: 1.Comunicare în limba maternă; 2.Comunicare în limbi străine; 3.Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii; 4.Competență digitală; 5.A învăța să înveți; 6.Competențe sociale și civice; 7.Spirit de inițiativă și antreprenoriat; 8.Sensibilizare și exprimare culturală.
Prin intermediul tuturor disciplinelor din planul-cadru, pe parcursul primilor cinci ani de școală, se pun bazele acestora, formându-se nivelul elementar al fiecărei competențe în parte.
Profesorul are un rol foarte important, el neexecutând doar modele impuse ci fiind un factor activ în dezvoltarea procesului de învățământ, cu atât mai mult, profesorul de limba și literatura româna care trebuie să demonstreze o mare flexibilitate în gândire și în modul de abordare a conținuturilor. El trebuie să fie capabil să facă legături cu toate celelalte discipline și pentru aceasta trebuie să învețe, să se perfecționeze permanent și să vadă în elevi parteneri de dialog. În urma acestui dialog care trebuie să devină din ce în ce mai flexibil, se permite perfecționarea elevului dar și a cadrului didactic. Intenția întregului proces de educație fiind aceea de a crea indivizi capabili de a se descurca pe cont propriu pe drumurile din ce în ce mai întortocheate ale societății moderne într-o continuă și imprevizibilă evoluție.
Perspectiva teoretică a lui Howard Gardner vizează modificarea substanțială a percepției cvasigenerale asupra inteligenței. O consecință este redefinirea inteligenței, înțeleasă de el astfel: „capacitatea de a rezolva probleme ori de a produce bunuri cu o anumită valoare într-un context cultural sau colectiv determinat.
La proiectarea unei lecții pe baza teoriei inteligențelor multiple trebuie pornit de la următoarele întrebări: