Rolul școlii în stimularea creativității școlarului mic

Toți copiii sunt artiști, problema este cum să rămâi artist odată ce crești (Pablo Picasso)

În ultimii ani, școlii i-a revenit sarcina de a dezvolta autonomia și creativitatea școlarului, dar în funcție de modalitatea în care este organizat procesul de învățământ acesta poate duce atât la dezvoltarea unei gândiri creative, cât și inhibarea școlarului.

La copii, imaginația despre lume este foarte creativă. În educație, creativitatea este privită cu neplăcere de unele cadre didactice, deoarece merge împotriva rezultatelor dorite de sistem. Procesele învățământului românesc sunt în mare parte gândite astfel încât să-i facă pe tineri să treacă prin niște examene. Asta înseamnă determinarea acestora să dea răspunsul dorit de examinator, nu cel creativ, nu cel original, astfel creativitatea fiind inhibată sau chiar sancționată. Creativitatea nu este ceva ce poate fi învățat, însă poate fi exersat și dezvoltat, iar în funcție de mecanismele noastre de utilizare a cunoștințelor și de memorare, ne îmbogățim stocul de idei, din care reies concepte noi.

Rolul școlii este deosebit de important deoarece este una dintre principalele modalități pe care o utilizează omenirea în stimularea creativității. Părinții trebuie să acționeze în aceeași direcție cu școala, deoarece ceea ce învață elevul la școală poate pune acasă în practică cu ușurință cu ajutorul și susținerea părinților. Aceștia trebuie să știe că autoritatea excesivă blochează dezvoltarea copilului. Nivelul de creativitate pe care școlarul mic îl poate atinge este nivelul creativității inventive, care este caracterizat prin capacitatea superioară de a percepe relații noi și neobișnuite între elemente care înainte apăreau izolat. Școlarul mic poate anticipa, coordona sau modifica dezvoltarea unui domeniu din artă, știință etc.

Școala poate stimula creativitatea elevilor prin activități care să le permită manifestarea liberă, spontană, prin teme care să le stimuleze imaginația (De exemplu: Schimbă începutul/finalul unui text), prin realizarea de excursii, prin existența unor laboratoare și ateliere pe diverse teme de interes unde școlarii își pot exprima potențialul creativ (D. Ghegoiu, Stimularea creativității, 2015).

Conform pedagogilor, școala este unul dintre mediile de învățare care deține recordul în privința utilizării unor acțiuni contraindicate pentru dezvoltarea creativității, cum ar fi:

• transmiterea cunoștințelor de-a gata într-o formă expozitivă;
• considerarea răspunsului greșit dacă nu este prezentat în forma în care a fost predat;
• împiedicarea libertății de a gândi diferit față de ceilalți elevi;
• împiedicarea realizării unor produse diferite de ale celorlalți școlari;
• lipsa de încurajare în expunerea ideilor proprii;
• critica profesorului;
• lipsa de implicare a profesorului în activitate;
• nerespectarea particularităților de vârstă și individuale a elevilor;
• evitarea utilizării metodelor interactive;
• crearea unei situații de stres atunci când elevii sunt evaluaț (C. Matache, M. Mălureanu, 2009, p. 38)

Pentru a stimula creativitatea elevilor, Ana Stoica-Constantin (2004, p. 187) propune câteva sugestii de care profesorii trebuie să țină cont:

• Introducerea în demersul instructiv-educativ a situațiilor problematice care să antreneze gândirea elevilor în diverse situații de învățare;
• Crearea unui climat favorabil elevilor în care acesta să se simtă confortabil;
• Profesorul trebuie să-i acorde elevului libertatea de a gândi liber și de a lua decizii cu privire la rezolvarea unei probleme sau a unui produs final;
• Profesorul trebuie să încurajeze elevii să aprecieze efortul depus al acestora în rezolvarea unei probleme sau situații care antrenează gândirea și memoria;
• Profesorul trebuie să implice elevii în diferite activități care să le capteze atenția în funcție de zonele de interes ale acestora: activități practice, activități cu diferite teme științifice (artă, desen, pictură, literatură, matematică, logică, știință etc)
• de interes ale acestora (activități practice, activități cu diferite teme științifice etc.).

La vârsta școlară mică elevii sunt interesați să descopere lucruri noi, să creeze prin efort propriu, folosindu-ți îndemânarea, imaginația, creativitatea și priceperea. Școala vine în întâmpinarea nevoilor elevilor, oferind acestora condiții favorabile dezvoltării imaginației și organizării timpului într-un mod plăcut și relaxant. Edward de Bono afirma “Fără creativitate, nu există progres!”, așadar școlarii au nevoie de stimulări creative pentru a se putea dezvolta armonios din punct de vedere psihic, fizic, social și intelectual.

 

Bibliografie:

Matache, C., Mălureanu, M., (2009). Modalități de stimulare a creativității școlarului mic, Editura Printech, București;
Stoica-Constantin, A., (2004). Creativitatea pentru studenți și profesori, Institutul European, Iași.