În școala contemporană, centrată pe elev, unde predarea este în strânsă legătură cu învățarea și evaluarea, scopul predării este de a obține rezultate și schimbări comportamentale care duc la formarea personalității omului contemporan.
Eficiența procesului de predare este influențată de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt: stilul de predare al învățătorului, atitudinea (reacția) elevilor față de stilul folosit și nu în ultimul rând de organizarea conținuturilor.
Multiplicarea surselor învățământului și acumulările cognitive din diferitele domenii ale cunoașterii impun noi strategii de structurare a conținuturilor. Una dintre exigențele contemporane privind structurarea conținuturilor o constituie promovarea interdisciplinarității.
În învățământ interdisciplinaritatea implică stabilirea și exploatarea unor conexiuni între limbaje explicative în scopul diminuării diferențelor care apar între disciplinele de învățământ clasice.
Predarea și învățarea mono-disciplinară este indispensabilă, dar la un moment dat este necesară crearea unor legături între disciplinele școlare. Organizarea interdisciplinară răspunde mai bine atât progresului științific, tehnologic, cât și cerințelor socio-economice, privind viitorul elevilor pentru că are un caracter deschis restructurărilor și inovării conținuturilor, permițând transferul acestora și întrepătrunderea disciplinelor cum ar fi: Transferul între mai multe domenii învecinate (matematică, fizică, chimie). Transferul între mai multe teme sau probleme studiate. Transferul de concepte între discipline.
Abilitatea abordării interdisciplinare în învățământ presupune folosirea metodelor și procedeelor moderne, moduri de organizare ce se caracterizează prin varietate, flexibilitate și deschidere continuă spre trebuințele elevilor.
Având în vedere că interdisciplinaritatea este știință tehnică și artă trebuie să alegem metode și procedeele de predare-învățare în funcție de ritmul de învățare și de particularitățile psiho-individuale ale elevilor centrate fiind pe universul copiilor.
Activitățile interdisciplinare au pronunțate valențe formative. Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse, de obicei 2-3 discipline, într-o structură unitară, axată pe învățare, în condiții agreabile, relaxante. Prin jocuri interdisciplinare li se oferă elevilor o mai puternică motivație, sunt solicitați în timpul orelor (fără ca ei să simtă învățarea ca pe o povară) li se trezește dorința și bucuria de a participa la joc.
Diversitatea exercițiilor ce pot fi lucrate favorizează verificarea capacităților intelectuale ale elevilor, creează un mediu ce poate face învățarea interesantă și simulativă. Exemplu în abordarea interdisciplinară poate asocia matematica cu specii literare mult îndrăgite de copii. Se pot folosi poezii sau ghicitori-problemă, scrise pentru fiecare elev, pentru a-l determina să-și exerseze actul citirii. Presărând operațiile matematice pe textul suport al unei povestiri sau poezii cu sarcini legate de alte discipline copilul lucrează cu plăcere, fără a simți efortul depus.
Lecțiile de abilități practice constituie un bun prilej de aplicare a cunoștințelor însușite la alte discipline de învățământ. Îmbinând activitatea intelectuală cu cea fizică la nivelul cerințelor programei și ale particularităților de vârstă, copiii își dau seama că orice muncă fizică simplă, presupune o pregătire potrivită, o cunoaștere a materialului folosit, a unor reguli de utilizare al instrumentelor de lucru.
Cel mai interesant moment al lecției nu-l reprezintă acela în care elevul a ajuns la recunoașterea sau însușirea unui concept ci modul în care ajunge la el. Astfel elevii își vor aminti cu plăcere de unele caracteristici din: Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă; Cântec de George Coșbuc; Zdreanță de Tudor Arghezi; Zile de toamnă de George Coșbuc; Bradul de B. P. Hajdeu; Ce spune ghiocelul oare? de Elena Dragoș. La orele de lectură se pot citi poezii din folclorul copiilor cu privire la fenomenele naturii: ploaie, zăpadă, succesiunea zilelor și nopților, a anotimpurilor, noțiuni ce sunt explicate și analizate și aparțin disciplinei: Cunoașterea mediului.
În cadrul predării interdisciplinare trebuie să avem permanent în vedere corelarea mai strânsă a competențelor și conținuturilor disciplinelor care fac parte din aceeași arie curriculară, dar și cu alte discipline de la alte arii curriculare.
Premisa abordării interdisciplinare a conținuturilor învățării este aceea de a asigura unitatea cunoașterii și depășirea granițelor disciplinelor de învățământ pentru că nu este un element de noutate - pedagogii au subliniat încă din antichitate importanța transmiterii cunoașterii ca un tot unitar.
Interdisciplinaritatea constituie pentru elevi oportunitatea de a învăța să cunoască de a învăța să facă, de a învăța să trăiască împreună cu ceilalți.
Supraapreciată sau subestimată în trecut, predarea-învățarea interdisciplinară revine astăzi în centrul atenției bucurându-se de prioritate și valoare decisivă în ansamblul tuturor celorlalte atribuții, prin complexitatea aspectelor sale modelatoare, ea se legitimează ca „nucleul dur” ce dă substanța întregii activități didactice.
Publicat de:
Bogătoiu Constanța
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Nr.1, Băcani.