Metode interactive la clasă

Datorită particularităților pe care le au elevii la vârsta școlară mică, în procesul de dezvoltare a acestora și în ceea ce privește învățarea și motivația lor pentru învățare, este important ca procesul instructiv – educativ să fie susținut în mod sistematic de o serie de stimulente pozitive prin care învățătorul să reușească să-i capaciteze și să-i determine pe elevi să învețe, trezindu-le astfel interesul pentru diferite activități.

Pentru a determina motivația de învățare a elevilor, accentul trebuie pus pe calitatea informațiilor și nu pe cantitatea conținutului, iar prezentarea într-un mod cât mai atractiv și captivant a conținuturilor va determina dinamizarea pozitivă a motivației, iar pe termen lung va duce la îmbunătățirea performanțelor școlare.

Activitățile practic-aplicative s-au dovedit a fi eficiente în activitatea de învățare, iar eforturile elevilor în ceea ce privește menținerea atenției, prin exercițiu, au dus la formarea primelor semne se atenție post voluntară.

Stilul de predare al cadrului didactic influențează gradul de motivare al elevilor. Scopul utilizării metodelor interactive este conștientizarea elevilor de importanța și rolul atenției, evidențierea importanței organizării propriilor strategii de învățare. Nivelul general de activizare al elevilor va crește în urma organizării de activități cu situații de învățare motivante. Cu cât elevii sunt ajutați mai mult în stabilirea și realizarea scopurilor prin situațiile create de către cadrul didactic în activitatea de învățare, cu atât motivele activităților se consolidează mai ușor, devin mai eficiente.

Utilizarea metodelor cele mai atractive pentru a le crea un nivel optim de motivare și activizare, precum și îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne favorizează implicarea elevilor în situații de învățare.

Cubul este o metodă care solicită gândirea elevilor din mai multe perspective; este folosită când se dorește exploatarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Sarcinile prezente pe cub sunt: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează.

Etape :

1. se realizează un cub care are fețele numerotate de la 1 la 6;
2. se anunță subiectul pus în studiu;
3. se împarte clasa în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.

Brainstorming-ul este o metodă prin care se dezvoltă creativitatea elevilor, solicită găsirea unor idei proprii pentru problemele propuse. În momentul discuției, elevii sunt încurajați să-și spună ideea indiferent de valoarea aceștia, întrucât nicio idee, indiferent de cât de banală este aceasta nu va fi înlăturată.

Avantaje :

• Obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi;
• Aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
• Stimulează participarea activă;
• Dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate.

Limitele Brainstorming-ului:

• Oferă doar soluții posibile nu și realizarea efectivă;
• Nu suplinește cercetarea de durată;
• Uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru toți participanții.

Explozia stelară este o metodă de stimulare și dezvoltare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Metoda facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări și creativitatea individuală și de grup.

Etapele desfășurării metodei:

• copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat, pe steaua mare se scrie ideea centrală;
• pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul CE ?, CINE ?, CÂND ?, UNDE ?, DE CE?;
• se împarte colectivul în cinci grupuri, fiecare grup având câte o întrebare din cele menționate anterior;
• grupurile colaborează în elaborarea întrebărilor;
• după expirarea timpului pe care levii l-au avut la dispoziție pentru elaborarea întrebărilor, se revine în semicerc adresând și celorlalți colegi întrebările;
• ceilalți colegi răspund întrebărilor, formulând și ei alte întrebări.

Concluzii

 Acestea sunt numai câteva dintre metodele interactive de grup, fiecare dintre acestea înregistrează atât avantaje cât și dezavantaje, dar important este însă momentul ales pentru desfășurarea lor. Este important ca dascălul să fie în permanență cel care va căuta soluții la probleme instructiv-educative ce apar.

Așadar, a învăța să înveți dar și a fi motivat în acest sens desemnează unul dintre obiectivele cele mai dificile și permanente ale întregii activități școlare.

 

Bibliografie:

Golu, P., Motivația, un concept de bază în psihologie, Revista de Psihologie, 1988.
Neacșu, I., Motivație și învățare, Editura didactică și pedagogică, București, 1978.
Neacșu, I., Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Polirom, 2015.
Vintilescu, Doina, Motivația învățării școlare, Editura Facla, 1877.
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup-ghid metodic. 60 de metode și 200 de aplicații practice pentru învățământul primar, Editura Arves, 2007.