Creativitatea propriu-zisă are următoarele accepțiuni de bază: ca proces și activitate, ca substructură de personalitate, ca particularitate a rezultatelor obținute.
Creativitatea elevului se evidențiază în raport cu procesul de creație, fenomen de extremă complexitate prin care se elaborează fie o operă de artă, fie o inovație tehnică, fie o nouă teoremă matematică. Ideea este în strânsă legătură cu produsul activității, dacă el este original. Rezultatul procesului creator se explică prin creativitatea unei persoane, deci creativitatea constituie o capacitate complexă a omului, o structură caracteristică a psihicului care face posibilă opera creatoare.
Factorii care determină creativitatea se împart în trei categorii:
A) Factorii intelectuali ai creativității: fluiditatea intelectului, flexibilitatea lui, originalitatea soluțiilor, imaginația, memoria, gândirea, spiritul de observație.
B) Factorii de personalitate: aptitudinea, motivația, voința, sensibilitatea la probleme, atitudinea creativă.
C) Factorii externi: mediul social, stadiul atins în cercetare, concepția profesorului.
Procesul creator este unul de lungă durată, în care se pot distinge patru etape, faze :
I. Faza de preparare începe cu, conturarea problemei sau a intenției. Urmează acumularea de informații prin observații, experiențe, lecturi. Apoi se organizează materialul, se elaborează ipotezele și se schițează proiectul.
II. Faza de incubație – faza încercărilor nereușite. Acum se realizează impregnarea inconștientului cu diferite alternative, încercări. Progresul atârnă de transformările inconștientului al căror mecanism ne este necunoscut.
III. Faza de iluminare poate să se desfășoare prin două modalități: Poate avea loc o iluminare subită, opera artistului apărând în toate detaliile ei, însoțită de o puternică trăire afectivă. Se vorbește de inspirație. În știință, soluția apare cu claritate, este intuită, o cunoaștere globală, bogată și instantanee.
Alteori, intervine doar o singură idee, ce constituie un pas înainte, fără a duce la soluția finală. Urmează o perioadă de stagnare, urmată de încă un pas înainte.
IV. Faza verificării, în care se studiază soluțiile intuite, se fac, comparații și verificări. Ele sunt necesare, fiindcă nu orice idee, apărând subit, este neapărat justă.
Se disting cinci tipuri de creativitate, care se dezvoltă prin diverse discipline :
1) Creativitatea expresivă o găsim atunci când are loc o exprimare liberă și spontană a persoanei, fără preocupări de utilitate sau valoare. E cazul desenelor realizate de copii.
2) Creativitatea productivă o găsim atunci când persoana și-a însușit priceperi și deprinderi care permit să producă lucruri utile, dar lipsite de originalitate. E nivelul la care se situează tehnicienii.
3) Creativitatea inventivă este cea care face posibile invențiile, în care se aduc îmbunătățiri produselor, experiența dobândită fiind generalizată în mod original.
4) Creativitatea inovatoare duce la modificări importante ale principiilor ce stau la baza unui domeniu. Ea caracterizează nivelul creațiilor realizate de persoane talentate.
5) Creativitatea emergentă se manifestă la omul de geniu, care revoluționează un domeniu științific ori creația artistică, deschizând căi noi de abordare, așa cum a realizat Einstein în fizică sau Beethoven în muzică.
Profesorii au menirea de a identifica și de a stimula potențele creatoare ale elevilor prin diverse discipline, deoarece, așa cum bine se spunea într-o cugetare din literatura americană: „Munca învățătorului are efect asupra eternității și nu se poate spune niciodată unde se oprește influența sa”. Stimularea creativității copiilor pleacă de la stabilirea relației democratice dintre profesor și elevi, utilizarea metodelor active de învățare la toate disciplinele, evaluarea constructivă și semnificativă, folosirea altor recompense decât calificativele, recomandarea sarcinilor diferențiate în funcție de interesul școlarului, neutilizarea limbajului coercitiv de către cadrul didactic, organizarea activităților extrașcolare (Cercul de teatru școlar, Cercul de matematică distractivă, Cercul de pictură, Școlarul – profesor pentru o oră, Distracțiile de vineri), ajungându-se la modificarea stilului de lucru al profesorului român, pentru a cultiva creativitatea elevilor.
La limba română, se poate cere copiilor să redacteze o compunere în legătură cu un obiect minor (un stilou trist), să completeze versurile unei poezii așa încât să rimeze, să regizeze o scenetă și să interpreteze un rol.
La matematică, profesorul să propună probleme care au multiple soluții. Apoi școlarii să creeze enunțurile problemelor folosind numerele date.
La geografie, sunt interesante călătoriile pe hartă, cu amplasarea vederilor cu obiectivele turistice, specifice anumitor localități.
La istorie, se poate recomanda completarea unei hărți cu simboluri, imaginându-și o strategie de luptă pentru apărarea țării.
Cultivarea creativității se poate face la toate disciplinele, în special, la cele de natură artistică: educație plastică, abilități practice, muzică.
Însăși formarea unei culturi generale solide este una din condițiile favorizării transferului de soluții, sprijin important pentru dezvoltarea creativității.
Organizarea expozițiilor, ca și excursiile, lărgesc orizontul elevilor, câmpul fanteziei și sunt prilejuri de nenumărate întrebări.
Teresa Amabile propune, în cartea „Creativitatea ca mod de viață. Ghid pentru părinți și profesori” , jocuri, exerciții, dialoguri și idei, din care am selectat câteva: „Panoul marilor idei îndrăznețe”, „Posibilități nelimitate”, „Jocuri pe care nu le poți pierde”.
Există bariere ale creativității, cum ar fi: conformismul, algoritmii învățați, obstacolele emotive.
Psihologii preocupați de dezvoltarea creativității au propus numeroase metode și procedee de cultivare a creativității, îndeosebi metode asociative ce pun accentul pe libertatea asociațiilor, a gândirii necontrolate, considerându-se că soluțiile vin din inconștient. Cea mai răspândită metodă este brainstorming, ceea ce înseamnă „furtuna creierului”, termen tradus la noi prin „asaltul de idei”. Ea se bazează pe convingerea că, atunci când suntem într-o perioadă de iluminare, nu trebuie să analizăm critic ideile, deoarece analiza inhibă apariția altor sugestii.
Mai sunt și alte metode și procedee, unele intuitive, altele analitice, care sunt de natură să favorizeze apariția unor soluții neașteptate, precum:
I. Metode care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mintal și vizează formarea unei atitudini interactive: Dezbaterea pro și contra; Învățarea prin dramatizare; Jocul de rol.
II. Metode care stimulează gândirea și creativitatea, îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situațiile date: Studiul de caz sau Metode de creativitate: Brainstorming, Sinectica, Philips 66, Brainwriting(6/3/5).
III. Metode prin care elevii sunt învățați să lucreze productiv cu alții și să-și dezvolte abilități de colaborare și ajutor reciproc: Mozaicul și Proiectul.
IV. Metode care pot fi aplicate la grupe de elevi și rezolvate prin cooperare uneori, iar alteori aplicate frontal sau individual: conversația, problematizarea, observația, experimentul, modelarea, exercițiul, lucrările practice.
Din practicarea metodelor s-au desprins concluzii privind strategia și tactica necesare pentru cultivarea creativității elevilor.
Bibliografie:
Amabile, Teresa (1997) - Creativitatea ca mod de viață.Ghid pentru părinți și profesori, Ed. Știință și tehnică, București
Ausubel, D.P. și Robinson, F.G. (1981) - Învățarea în școală, E.D.P., București
Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminița (1997) - Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași
Iucu, Romiță (2005) - Teoria și metodologia instruirii ,București
Joița, Elena (2003) - Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Ed.Arves, Craiova
Munteanu, A. (1994) - Incursiune în creatologie, Ed. Augusta, Timișoara
Crețu, Tinca (2004) - Psihologia educației, Ed.Credis, București
Negoescu, Victoria (1981) - Factorii favorizanți ai creativității, E.D.P., București
Roco, Mihaela (2001) - Creativitate și inteligență emoțională, Ed. Polirom, Iași
Roșca, Alexandru (1981) - Creativitatea generală și specifică, Ed.Academiei, București
Stoica, Ana (1983) - Creativitatea elevilor, E.D.P., București
Tomșa, Gheorghe (2005) - Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed. Coresi, București
Zlate, M. (1994) - Fundamentele psihologiei, Ed. Hiperion, București
Publicat de:
Mocanu Luminița
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, Focșani.